Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un eseu de Voichiţa Tulcan Macovei despre un roman evadat din raţiunea de “A FI “

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Un eseu de Voichiţa Tulcan Macovei despre un roman evadat din raţiunea de “A FI “

Primit pentru publicare: 29 Sept. 2018
Autor: Al. Florin ȚENE, Președintele national al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință
Publicat: 01 Oct. 2018

Editor: Ion ISTRATE

 

Cartea “Origini-Romanul unei lumi moarte “de Voichiţa Tulcan Macovei, apărută la Editura Multimedia Internaţional, Arad, 2018, primită cu dedicaţia” Cu bucuria cunoaşterii în sfera cuvântului, domnului Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români“, dezbate problema apariţiei vieţii pe pământ, ca o replică la optica romanului “Origini “ a cunoscutului scriitor american Dan Brown.

Scriitoarea, profesoară de Limba şi Literatura Română cu Master în Teologie, este autoarea mai multor cărţi cu subiecte incitante despre credinţă, destin şi dialoguri pe marginea existenţei, în care descoperim strădania aflării unor răspunsuri la veşnicile întrebări care frământă omenirea de-alungul veacurilor: despre Dumnezeu, Univers şi apariţia omului pe pământ.

Pe ultima copertă a cărții, poetul arădean Dragoş Ceahoreanu subliniază, pe bună dreptate, că Dan Brown şi-a pus talentul în slujba dărâmării unei evidenţe, nu pentru a clădi, cunoscând faptul că, în realitate, cuvântul poate clădi, dar poate şi ucide. Se pare că romanul celebrului scriitor se înscrie în ceea ce spunea Aldous Huxely: “devărurile continuă să existe, chiar dacă sunt ignorate. “

Cartea, structurată în opt capitole, “Concluzii“,”Mulţumiri şi “Bibliografie”,  este un eseu bine documentat, cu argumente ştiinţifice, dar şi cu exemple din Biblie şi Evanghelii, despre Dumnezeu, credinţă, apariţia vieţii pe Pămând, folosind ca pretext volumul domnului Dan Brown. Autoarea încearcă, precum o filosofie de viață, să evidenţieze ceea ce spunea, cu secole în urmă, Seneca: “ Adevărul este fiul timpului.“

Volumul începe prin câteva întrebări adresate autorului, fapt ce ne face să credem că autoarea a avut frământări de conştiinţă cu privire la marea problemă existențială (originea omului), din care Dan Brown face un subiect de ficțiune literară.

Dacă Dan Brown foloseşte romanul ca pretext pentru a “construi” o destructurare (iertaţi oximoronul) a Creaţiei, Voichiţa Tulcan Macovei foloseşte eseul pentru a aduce în faţa cititorilor” o altă viziune asupra vieţii şi asupra viitorului omenirii, care are în vedere şi coordonata “suflet”, fără care, nu putem să admitem existenţa omului. Este vorba de viziunea creştin-biblică, pe care credem că nu trebuie să o neglijăm, deoarece în momente esenţiale (cruciale) ale istoriei,cercet[tori, filosofi, sau pur şi simplu credincioşi practicanţi ai învăţăturilor Sfintei Scripturi, au revenit asupra ei, complet\nd-o cu date sau observaţii noi.”

Cartea lui Dan Brown desfăşoară firul roşu al acţiunii mergând, prin acţiunile personajelor, pe principiul evoluţionismului darwinist,  fiind combătut de Voichiţa Tulcan Macovei cu viziunea Creaţionistă, bazată pe textele biblice, Vechiul şi Noul Testament. Celebrul scriitor, autor al romanelor de senzaţie Fortăreața digitală, 1998, Îngeri și demoni, 2000, Îngeri și Demoni, Ediție Specială Ilustrată, 2005, Atria., Conspirația, 2001, Codul lui Da Vinci, 2003, Codul lui Da Vinci, Ediție Specială Ilustrată, 2004, Doubleday, Simbolul pierdut, 2009, Inferno, 2013 şi Origini, 2017, se înscrie în zicerea lui Nicolae Iorga care spunea că: “Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greşeala.

 În primul capitol, “Literatură ficţională şi literatură ştiinţifică “, autoarea, încă din primele rânduri, subliniază că omul este creat de Dumnezeu cu calităţile judecăţii, ale cunoaşterii, şi-al dorinţei de a urca mereu mai sus pe scara creativităţii. Fapt ce-l consemnează şi Biblia în Geneza I, 26, dar şi Voichiţa Tulcan Macovei în cartea sa “Cine sunt eu şi cine este Dumnezeu-Dialoguri interreligioase “, vol.I, apărută la Arad.

 Dorinţa omului  de a cuceri Absolutul este sancţionată de Dumnezeu, argumentele în acest sens fiind povestea lui Lucifer care a dorit să fie şi el Dumnezeu și care a fost alungat din lumea edenică pe Pământ, drept pedeapsă. Prin aceaşi „păţanie” a trecut şi Adam pentru că a nesocotit cuvântul lui Dumnezeu. Autoarea dezbate, pe marginea argumentelor din cartea lui Brown, legile pe baza cărora s-a dezvoltat universul ştiinţific şi creativ al omenirii, subliniind că în secolul XX a existat o explozie a ştiinţelor, ajungându-se până la apariţia inteligenţei artificiale, despre care John MeCarthy scria”o maşină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de om„.

După această introducere autoarea plonjează, practic, în romanul ORIGINI care este o ficţiune, bazată pe o tematică amplă, Dan Brown speculând cuceririle ştiinţei, cu scopul de a combate religia creştină. Se folosește de întâmplări politice, religioase, amoroase, la care sunt antrenante personajele sale, ca pe un portativ de subiecte atractive. Prologul romanului dezvoltă conflictul dintre personajul principal, miliardarul Edmond Kirsch, episcopul Antonio Valdespino, creştin, rabinul Yehuda Koves, de origine iudaică şi allamahul Syed al-Fadl, de religie islamică, grupare religioasă considerată arhaică şi mult depăşită de către „gruparea” lui Edmond Kirsch, creatorul robotului Winston.

Prin elementele ştiinţifice şi science-fiction folosite în romanul său, Dan Brown încearcă să convingă cititorii că Dumnezeu este o idee creată de om, că Pământul, Universul şi Omul nu sunt creaţiile LUI. Că Universul a fost conceput prin legile naturii, fără intervenţia lui Dumnezeu. Toate acestea sunt evidenţiate prin meditaţia profundă a creierului lui Langdon, care concluzionează: “crearea eficientă a haosului, necesită un anume grad de ordine. “Un fel de ordine dezordonată. Fotosinteza, entropia, prin concepţia fizicianului England stau la baza începutului vieţii pe pământ”. Rudyard Kipling nu greşea când a spus cu convingere: “Cuvintele sunt, cu siguranţă, cel mai puternic drog folosit de omenire.

Analiza romanului este făcută de Voichiţa Tulcan Macovei aducând în discuţie un univers complex al recentelor descoperiri ştiinţifice, ajungându-se  până la analiza nucleului celulei care conţine o bază de date codificată digital, spunând că  acesta cuprinde mai mule informaţii decât cele 30 de volume Enciclopedia Britanică.

După mai multe capitole în care este analizat romanul brownian, autoarea cărţii, începând cu pagina 84, răspunde acestor “fantezii “ prin creaţionismul biblic: “Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul (neamul)lor, vitele după soiul lor şi toate tărâtoarele pământului după soiul lor. “(Geneza I, 25).

Numai în creştinism omul cunoaşte cu inima, sufletul, mintea şi eul, adevăratul ansamblu complex şi trinitar al Fiinţei lui Dumnezeu. El lucrează, ne coordonează prin cele trei entităţi ale Personalităţii Sale formată din Tatăl, Fiul-Logosul şi Duhul Sfânt care este puterea creatoare şi mângâietoare a Tatălui, aşa cum subliniază autoarea la pagina 85. Preotul Ghelasie Gheorghe spunea, în acest context, că: “Oglindindu-se în divin, omul se conştientizează pe sine”.

În partea a doua a cărţii, sub pretextul combaterii cu argumentele creştine a romanului fantezist al lui Dan Brown, Voichiţa Tulcan Macovei face, printr-un excelent eseu, o adevărată analiză pro domo -folosind elementele creştine, arătând că omul nu a apărut pe pământ la întâmplare, venind din neant şi îndreptându-se spre nicăieri. Dumnezeu a dat omului sufletul ce-l personalizează, iar botezul face ca omul să păstreze în curăţenie sufletul primit de la Dumnezeu. În continuarea vieţii pe pământ al omului, rolul botezului e luat de spovedanie, sfânta împărtăşanie sau euharistia. Din punct de vedere psihologic omul este fericit, dacă sufletul său este liniştit, împlinit, dar mai ales mulţumit. Autoarea insistă asupra faptului că Dumnezeu nu este o idee, o fantasmagonie sau un principiu. El este o Fiinţă Supremă, care coordonează Universul şi fiinţele lui.

Chiar dacă Voichiţa Tulcan Macovei combate ficţiunea din romanul lui Dan Brown cu argumente biblice, cartea se încheie, cum îi stă bine unui combatant pe “frontul” ideilor, cu admiraţia autoarei faţă de Dan Brown şi romanul său, care i-a dat posibilitatea să „navigheze” pe cele două fronturi ale Creaţiei şi Evoluţionismului. Dar, în același timp, să readucă în fața cititorilor întrebarea despre viața omului, despre originea și eternitatea acesteia.

O carte aflată între știință, religie și filosofie!                                                                                 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5