ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 6 Mart. 2018
Autor: Prof. Haralambie HOLIC, Iași
Publicat: 6 Mart. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

UN PICTOR SĂVINEAN BATE la PORȚILE CELEBRITĂȚII

Dacă aștrii se vor alinia într-o zodie fericită, timpii ce vin ar putea să așeze târgul Săveni, prin asocieri de sinestezie, în salba de locuri cu rezonanță din zonă; când vorbim de Ștefăneștii lui Ștefan Luchian, în gând se deșteaptă culorile; rostirea numelui Dorohoi trezește în noi armonii sonore enesciene; târgul Botoșani deșteaptă în cuget pânzele întunecate ale trecutului răscolite de patriarhul Istoriei Naționale, Nicolae Iorga.

Păstrând proporțiile – ,,pe cât se poate omenește prevedea” – , un tânăr pictor săvinean bate la porțile celebrității, cercând a scoate Săveniul din anonimat și a-l așeza printre toponimele cu blazon din județul nostru.

Tânărul pictor Ciprian Romaniuc, pentru că despre el este vorba, s-a născut la Săveni în anul 1975. Face studii strălucite de Artă la Liceul de Arte ,,Octav Băncilă” din Iași, 1993, Academia de Arte ,,George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice, specialitatea Pictură, 1998, din același oraș.

Pictorul se formează într-o perioadă când Arta Plastică românească face eforturi de a se deroba de unele aspecte ale convenționalismului epocii anterioare și de a se înscrie pe linia libertăților individuale de creație, așa încât și Ciprian Romaniuc este preocupat să-și impună eul personal. Nu dispunem de suficientă ipocrizie la modă, pentru a nega tot ce s-a creat în domeniul Artelor,   în epoca anterioară, când în față avem creațiile unor Corneliu Baba, Ion Irimescu, Sabin Bălașa, Dan Covătaru, Dan Hatmanu, Val Gheorghiu…

Exerciții îndelungi, căutări, dar, mai ales, un exigent simț al măsurii, îl aduc pe tânărul pictor în postura de a înfrunta contemporaneitatea lumii artistice cu două expoziții proprii de pictură la București, martie 2017, în somptuosul hol al Palatului C.E.C. și octombrie 2017, în Hotelul ,,Radisson Blu”. Succesul de breaslă obținut a dat aripi lui Ciprian Romaniuc, care s-a simțit onorat să prezinte o sinteză elocventă a preocupărilor sale și în urbea care l-a format, îmbogățind prin aceasta viața spirituală a Iașului.

În perioada 10 – 20 februarie 2018, s-a deschis expoziția de pictură ,,Ciprian Romaniuc” la Galeriile de Artă ,,Nicolae Tonițza” de pe strada Lăpușneanu, nr. 7 – 8, vis-a-vis de Cinematograful ,,Republica” din Iași. Succesul de public și în lumea artistică a celor 46 de tablouri (ulei pe pânză) expuse, a confirmat că ne aflăm în fața unui pictor autentic în devenire.

        Romaniuc a cucerit reduta fundamentală a Picturii – tehnica culorilor  – element observat și de celebrul sculptor Dan Covătaru, care i-a văzut creațiile și care i-a fost și profesor în Arta Modelajului la Academia de Arte. Verdele pal cu încrustații de galben pare să fie dominanta cromatică a tablourilor expuse (Cai verzi pe pereți, Primăvara, După reprezentație, Medic de gardă). În același timp, celebrul sculptor a comentat că într-o lucrare de talent, Desenul trebuie să devină o necesitate imperioasă, pentru că prin desen se stăpânesc formele naturii, formele evadează din desen. Într-o gamă coloristică reținută, culorile tablourilor sale sunt așternute aerat, dovedind un simț al armoniei în care fiecare pată de culoare este subordonată întregului.

  În viziunea criticului Henri Focillon (1881-1943) – profesor de Arte Frumoase la Sorbona – ,,Lumina a născut vocația culorii…” și cel mai edificator exemplu al temei noastre este tabloul ,,Flori de mai” în care te întâmpină un adevărat dialog între culoare și lumină, un roșu al penumbrei se revarsă într-un albastru de fundal sub puterea luminii; în altul, lumina primăvăratică deschide rariștea pădurii printr-un verde pal ,,Primăvara”. La polul opus se află tabloul ,,Și plouă, și ninge” în care toamna a sechestrat naturii lumina și griul evocă trăiri bacoviene, într-o cromatică care apasă existența.     

Arta nouă refuză asocierea cu fotografia și, astfel, pictura înseamnă mai mult decât literatură, afirmă sculptorul Dan Covătaru, dar se poate exprima prin ea.  

Spirit meditativ – dincolo de emoția estetică provocată, culorile lui Romaniuc transmit idei, sugestii, simboluri pentru că, după spusa pictorului:,,O pictură bună te plimbă prin unghere de suflet…” , trădând dimensiunea metaforică a realității. Inevitabil, apar și unele note descriptive ale picturii și, chiar dacă unele conture au un caracter de poză, ele transcend imaginea în expresie, pictorul luându-și la îndemână ,,diformul”, atât de strălucit cultivat de înaintașii săi, Corneliu Baba și Dan Hatmanu. ,,Mândria satului” exprimă vioiciune mintală în diformismul imaginii de stângaci imberb. Tocmai acest diformism îl face simpatic pe copil prin asociere cu un personaj celebru din literatura noastră – Nicolae Moromete. ,,Zi de salariu” depășește prin sugestie și complexitate titlul dat, respectiv imaginea unui bețiv, exprimând o stare de meditație. Jocul culorilor și al desenului asociază într-un tot două tablouri care marchează parcursul unui simbol dramatic –paiața -, drama mereu aceeași a unei existențe care se consumă pe scenă: ,,Arlechin în rugăciune” paiața de la începutul reprezentației, în dublă ipostază, cu un ochi oferit liniștii rugăciunii și cu celălalt deschis exoftalmic, în căutarea unui sprijin, aproape speriat de responsabilitatea valorii ei pe șcenă – și ,,După reprezentație”, expresia zdrenței, a nimeneului abandonat care a mai rămas după ce și-a golit substanța  dramatică în fața spectatorului.

Cum pictura este o fereastră spre afară, Romaniuc nu este un trecător grăbit pe lângă lucruri; cugetă în linii, în tușe de culoare, stă, le dă sens și simbol. Într-un grupaj aleatoriu al ,,existențialului” se pot asocia trei tablouri cu semnificații profunde. ,,Adulmecând biciul” – (pe fundalul albastru de cal măiastru al lui Nichita Stănescu) câteva cadre simbolizează spațiul existanțial al calului, ființă supusă eminamente încarcerării prin ham. Extrapolând, este simbolul spațiului inadecvat existențial care mutilează ființa, ,,Patul lui Procust” din romanul lui Camil Petrescu. ,,Acvariu” spațiu al claustrării prin excelență,   răstoarnă, prin alte mijloace, drama existențială a personajului biblic ,,Iona” din drama lui Marin Sorescu. Iona, înghițit de un pește, încearcă să iasă la libertate, când nu-i mai trebuia la nimic. Peștele din acvariu contemplă libertatea prin geamul translucid. Mitul lui Icar, nostalgia zborului care l-a însoțit pe om dintotdeauna, se dezvăluie din extazul cu care un grup de copii admiră zborul unor păsări ,,Prieteni de nedespărțit” În amândouă ultime tablouri ne însoțesc nuanțele de verde și galben. Sondând amândouă același spațiu – existența înconjurătoare – iată cum cele două arte, pictura și litaratura, se pot explica una prin celaltă.

Revenind la încrederea pe care o are și celebrul sculptor Dan Covătaru în talentul pictorului Ciprian Romaniuc, fostul său student, ne permitem să trăim în visătorie optimistă, urmărindu-l pe Ciprian în ipostaza de ,,Drumeț singuratic spre culmi”.

Albumul complet al lucrărilor lui Ciprian Romaniuc îl puteți urmări la adresa  www.ciprianromaniuc.ro  tel.0744663101, Iași, România.

Iași, 6 martie 2018