Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Un poet necunoscut: Paul PETRE (9 iunie 1951 – 30 iulie 2017)

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Un poet necunoscut: Paul PETRE (9 iunie 1951 – 30 iulie 2017)

    Primit pentru publicare: 07 Oct. 2018
    Cronică literară de Marin IFRIM
    Publicat: 08 Oct. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

     

    A fost elev al Şcolii generale din satul natal, Movila Banului, şi al Liceului Teoretic din Pogoanele. După absolvirea unei şcoli de asistenţi medicali, a fost repartizat la Spitalul Judeţean din Buzău, locul în care a cunoscut-o pe Floarea (Flori) Anghel, cei doi unindu-şi destinele în 1975 şi avându-l, doi ani mai târziu, pe Laurenţiu. În 1989, tânăra familie s-a mutat la Bucureşti. Între 1992 şi 1998, Paul a urmat Facultatea de Medicină. A efectuat stagiatura la Spitalul „Theodor Burghele”. A obţinut competenţa pe urgenţe medico-chirurgicale, transferându-se, ulterior, prin concurs, la Ambulanţa Bucureşti, ca medic urgentist, lucrând în această instituţie sanitară până la pensionare.

    UN POET NECUNOSCUT

    Chiar dacă nu şi-a căutat împlinirea deplină în poezia contemporană, poetul nocturn Paul Petre s-a dovedit un talent care poate surprinde postum, la un an de la plecarea duhului său printre stele. Pentru cei care l-au cunoscut în tinereţe, el a ilustrat destinul copilului de la ţară înnobilat prin învăţătură şi realizat profesional la oraş. Ironist impecabil, cu preferinţă spre lumea fragilă a visului, Paul Petre ca poet percepe lumea ca pe un mecanism nefuncţional, administrat de un demiurg neputincios. Implicarea în acest real e inutilă.
    Dragostea, Moartea, Credinţa şi Durerea sunt înfăşurate în mantia dimineţii, în mantia întunecată a cântecului ritual, un cântec al zorilor purtând numele medicului martor şi salvator al suferinţei umane. Elegia este calmantul sufletului său uriaş de copil înlăcrimat, constrâns să trăiască în această lume, să râvnească iubirea, să caute credinţa şi să respingă totul, printr-un strigăt matinal, cu ironie şi ură, văzând cum se apropie, pas cu pas, figura hâdă a morţii.
    Din păcate, nu l-am cunoscut personal. Din versurile pe care soţia mea, fosta lui colegă de clasă, mi le citea în fiecare dimineaţă, am înţeles că era un generos şi un prieten credincios obligat să stea mereu de gardă, la propriu şi la figurat. Bunul nostru prieten nevăzut construia zi de zi, din durerea care îi cotropea sufletul, construia cu rafinament extaze potolite, mângâiate de melancolie. Elegiacul, lamentaţia estompată, revelaţiile sacrului ce străpung ici colo ceaţa dimineţii, edifică monologul liric, compunând ca un menestrel medieval, o muzică a fiinţei agresate în care bucuria de a fi anunţă împăcarea cu fatalitatea.
    Poeme cantabile cu versificaţie tradiţională, cele mai multe dintre ele, psalmi, câteva, cantilene, foarte multe, toate dezvăluie o dexteritate excepţională de transformare a conţinuturilor în ritmuri şi rime, iar în privinţa transpunerii ideii, predominante rămân ironia, autoironia şi sarcasmul. Ansamblul liric pe care îl coagulează primul volumul alcătuit de noi („Bună dimineaţa”, 135  de piese), ca şi cel de-al doilea, purtând acelaşi titlu, dar alăturând 15 poeme inedite, puse la dispoziţia noastră de familie, pecetluieşte o fiinţă strivită de destin şi de absurdul prezentului. Marea mângâiere a somnului veşnic să fie pentru Paul Petre ca o blândă adiere…
    Paul Petre a fost nu numai un doctor cu mână bună, ci şi un poet interesant pe care cititorii îl vor descoperi cu o mirare ce le va disloca prejudecăţile.
    Gheorghe Postelnicu
    Comuna Pârscov, judeţul Buzău
    Membru al Uniunii Scriitorilor din România
    (Din volumul ”Bună dimineața”), apărut postum în îngrijirea inclusiv financiară a criticului literar  Gheorghe Postelnicu)

    Dor de tata
    30 iulie 9:20 (2017)
    Laur Petre (fiul)

    Tată, tată, scump părinte,
    Fără suflet am rămas
    Într-o lume ce mă vinde,
    Într-o lume fără glas.
    Rătăcind şi ca scânteia
    Către ceruri ai zburat,
    Strălucind din lumea ceea
    Pentru care ne- ai lăsat.
    Hai, deschide uşa iară,
    Vântul bate dureros,
    Pragul parcă e o gară
    Şi pe nimeni nu cunosc.
    Tată, macii dau în floare
    Legănaţi în zori de vânt,
    Numai tu din depărtare
    Nu ne spui nici un cuvânt.
    Pacea- n casă-I o tăciune,
    Mută e ca floarea-n glastră;
    Eu te chem în rugăciune
    Şi alerg – către fereastră.
    Mama plânge ca copilul
    Spune- mi tată ce să-i zic,
    Să-i sfârşesc în suflet chinul,
    Cum din el să fac – nimic?

    Drum bun, tata. Ne vedem dincolo

    MAREA SECATĂ
    27 febr 2017

    Și dacă vei supramuri
    Celor aleși
    Și primăverii recente
    Și dacă plaja de vară
    Va îngheța intr-o seară
    Poate visezi
    Cum statuia ta mică
    de anonim
    A prins aripi de heruvim
    Când de fapt
    S-a aplecat
    Sub piciorul mai scurt
    Al mesei ce stă să cadă
    Cu tot neștiutul
    Vieții tale în zăpadă
    Lovit în ritmul cuvintelor seci
    Ridică-l cu mănuși
    Ori cu mâinile goale
    Și treci.

    1 mart 7:53

    ADAME cel despuiat
    Intră de vrei în păcat
    Dar jos pe pămînt
    Lângă mărul cel sfânt
    A înflorit ireal
    Un ghiocel virtual
    Doar cu un clic
    A iubirii făclie
    Dăruie ei: fetiță, iubită
    Mamă, străină, soție

    2 mart 7:03

    Să visezi o femeie plângând
    Și să nu ai o carte de vise
    Să deschizi alte uși rând pe rând
    Și să uiți pentru ce sunt deschise

    Dimineața, punând de cafea
    Mai închizi câte una încet
    Și tot simți că te doare ceva
    Vis a vis de umărul drept…

    3 mart 7:57

    Cei șapte pitici de pe creierul meu
    Plictisiți să aştepte-n zadar
    M-au lăsat să am grijă eu
    De prințesa închisă-n cleștar
    Care disperant își lungise
    Curarizarea
    (Prințul ei rătăcise probabil cărarea)
    Nevăzut
    Am încercat s-o trezesc s-o sărut
    Dar….
    Numai șase pitici sunt reali
    Unul ca și azi e infiltrat
    MUTULICĂ
    Cel grăbit la pupatul pe gură
    Și ce urechi, ce blue-jeans eys
    Și cum se împiedica
    În „Aparatură” !

    4 mart 7:17

    Lovit în mândrie, orbit de furie
    Plecă Scaraoski la școală
    ( Cel mic studia
    La „Petrol Gaze și Smoală ” )
    Aflase pe surse cum se spune
    Că în timp ce-și pava
    Habitatul
    Cu intenții bune
    Doamna S
    Îl Tradusese Cam des
    Ultima soluție; un profil ADN
    — spune Mărite, Prăjite Mengele
    Cum arată cum e
    Al cui e ciutacu
    —Păi…Cum zise încă pământeanul
    Petre Roman…
    „Arată că dracu „

    5 mart 7:09

    Intru aici, la tine
    Un templu
    Înmiresmată de fascinația zidului
    Și de mâinile lor
    Aromind a păcate
    Încă mă primești cu naivitate
    Și nadir și zenit, un abis
    Intru aici, la tine
    Un templu
    Lângă inima mea moartă
    S-a întredeschis o poartă
    Cât să se strecoare un vis

    6 mart 7:09

    Viermişorul corcodușii
    Care se credea cireașă
    Întâlni în pragul ușii
    O măslină nărăvaşă.
    Hotărâse emigrarea
    Către țările străine
    Unde cresc în pom
    Off-shore – uri
    Portocale și măsline.
    Vai ce neagră îți e fața
    Ce sărată îți e viața
    Mă întorc …
    Fuck You in bot
    Eu sunt vierme patriot
    Vreau ACASĂ să rod tot !

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5