Primit pentru publicare: 15 mart.2015
Autor:Vasile FETESCU
Publicat: 15 mart.2015

Un şendricenean înzestrat

 Prin cartea intitulată Cioburi de oglindă, apărută la Editura Quadrat din Botoşani, Teodor Valenciuc a dovedit că mânuieşte, cu aceeaşi abilitate, penelul şi cuvântul, etalându-şi-le într-un volum corespunzător ca problematică şi număr de pagini.

Volumul se înscrie în literatura memorialistică, gen intens curtat de către tot mai mulţi utilizatori ai hârtiei şi condeiului. Cu artistul plastic Teodor Valenciuc m-am cunoscut încă din copilărie, când eram elevi la Şcoala Normală de la Şendriceni-Botoşani, eu fiind cu un an şcolar înaintea lui, dar apropiaţi ca vârstă. Soarta a hărăzit să trăim, împreună cu alte două sute de suflete, în internatul auster şi tern al şcolii Domnului Iancu, şcoală destinată fiilor de ţărani din Moldova, Basarabia şi Bucovina pentru a se face învăţători.

Toate, sau aproape toate aspectele vieţii de internat şi de şcoală evocate de autorul Cioburilor… îmi sunt familiare pentru că le-am trăit aievea. Ne-am hrănit cu aceleaşi bucate sărace în calorii şi puţine cantitativ pentru nişte copii aflaţi în prag de adolescenţă, preparate cu aproximativă pricepere de bucătarul mustăcios şi burtos pe care îl numeam Moş Irimiţa (deşi el se afla la vârsta deplinei maturităţi); am suferit acelaşi frig din sălile de clasă şi din dormitoare în iernile geroase din acele vremuri, am inspirat acelaşi aer în ambianţa mirifică a aşezământului şcolar şendricenean; am crescut şi ne-am maturizat în acelaşi mediu natural, cultural şi social; ne-am format ca învăţători sub oblăduirea aceloraşi dascăli, despre care avem amintiri de neuitat.

Prima parte a volumului este dedicată familiei: cei doi fraţi şi sora, verişorii, unchii şi mătuşile. Nu sunt uitaţi nici colegii de şcoală primară, prietenii de joacă şi de năzbâtii.

Portretizarea părinţilor, îndeosebi a mamei, cea care i-a dat viaţă şi i-a călăuzit primii paşi, pune în evidenţă dragostea şi preţuirea pe care autorul le-a purtat şi le poartă persoanelor celor mai importante din viaţa de copil.

Războiul, eveniment nefast pentru cetăţeni şi pentru ţară, a provocat refugiul, fuga din calea cotropitorilor, precum şi sărăcia, aspecte pe care autorul le descrie cu obidă şi dramatism.

Partea cea mai cuprinzătoare a cărţii este dedicată vieţii de elev normalist la Şendriceni, precum şi experienţelor trăite ca învăţător începător. Înzestrat cu un veritabil talent pentru grafică şi pictură, Teodor Valenciuc şi-a ilustrat magistral volumul cu un mare număr de desene care întregesc şi sporesc valoarea aptitudinilor sale de povestitor.

Cultul autorului pentru părinţi, pentru familia de provenienţă, în general, cultul pentru şcoală şi profesia didactică transpar pregnant din întregul cuprins al volumului.

Scrisă într-un limbaj accesibil şi corect, cu oarecare predilecţie pentru terminologia şi pronunţia specifice satului său natal, cartea lui Teodor Valenciuc se citeşte uşor şi cu plăcere, nu numai de către cei ce au fost normalişti, dar şi de toţi cei ce vor avea şansa să intre în posesia ei.