Majoritatea oamenilor consideră valoarea  fiind aceeași cu succesul. Mihai Ralea subliniază că relațiile dintre cei doi termeni sunt foarte diferite. Ele nu pot fi discutate decât în raport cu un domeniu sau într-o situație concretă, în funcție de determinarea socială și cadrul în care se petrece funcționarea valorilor. În viața noastră socială  raportul dintre valoare și succes este direct legat de sistemul de ansamblu al valorilor, de orânduirea pe care o exprimă și în acest sens se derulează o succesiune o acțiune necontenită pentru a permite cea mai liberă și nestânjenită realizare a unor raporturi firești, întemeiate pe interesele întregii colectivități.

Libera înfruntare a valorilor, alegerea și promovarea adevăratelor valori și realizări a căpătat  un cadru dintre cele mai favorabile pentru ca principala valoare a societății, fără influențe politice și ideologice, Munca și Talentul- să fie încununate de laurii pe care îi merită. Arta cunoaște rolul stimulativ al succesului deși trebuie să analizăm că există încă nu puține discordanțe și anomalii în acest domeniu. În general valorile sunt prețuite în mod corespunzător  și o opinie publică estetică din ce în ce mai cultivată și receptivă în această perioadă a consolidării democrației. Consumatorul de artă le dă o încununare succesuală meritată și întemeiată, cu toate că un segment din populație apreciază opere de joasă valoare. Se întâmplă, în această perioadă,  prețuirea  să se îndrepte către opere slabe, facile, unele, mai ales în literatură, să promoveze realismul socialist promovat de regimul de tristă amintire. Se întâmplă  ca sub raport estetic prețuirea să se îndrepte către opere slabe, nerealizate, așa numita artă comercială, care promovează prostituția, ideologii ne democratice etc. Se găsesc în librării cărți , din păcate editate de edituri importante, care se coboară la nivelul unor cititori consumatori de literatură pornografică și de joasă speță estetică. Întâlnim cărți și spectacole de teatru de un nivel artistic scăzut, supraproducții șablon, anumite reziduri ale vechii picturi de gang, romane de aventuri fabricate în serie care se bucură de o prețuire superioară față de opere autentice aparținând aceluiași gen sau altuia, ceea ce se soldează cu o necorespunzătoare situare a lor pe ierarhia de valori. În acest domeniu, mai există prostul obicei că autorii acestor opere slabe să-și pună prietenii, critici literari și de artă să le laude în cronici  produsul lor de proastă calitate.

Marea diversitate de gusturi și preferințe este extrem de greu de surprins în mobilitatea ei, și că media statistică nu exprimă și valoarea artistică, utilitatea unei asemenea investigații sociologice în acest domeniu pare poate  nepotrivită. Creația literară și artistică să se orienteze după reacția majorității celor ce o receptează, se poate stabilii, în acest context,  același gen de relații ca între cerere și ofertă în domeniul mărfurilor de larg consum?  Pusă astfel problema se denaturează realitatea. În acest context suntem departe de înțelegerile vulgarizatoare după care succesul de public ar putea să dicteze norme procesului de creație și nu putem accepta optica strict comercială a unora dintre cei care se ocupă cu fixarea tirajelor la cărți și la presă, cu difuzarea filmelor, cu programarea concertelor, dar nici nu ni se pare că viața artistică reală a operelor poate fi ignorată prin izolarea creației de receptare. 

Nu considerăm publicul un grup de monolit,  a cărui părere poate fi considerată în bloc, ci credem că aceasta dim potrivă trebuie observată în funcție de vârstă, profesie, cultură, sex, condiții de trai, ambianță, modă, pentru a nu numi decât indicatorii principali ai unei asemenea cercetări.

Desigur, lucrurile nu sunt simple, reacția publicului față de valorile de artă nu poate fi perfect simetrică și proporțională cu valoarea reală, întrucât intervin  în acest proces numeroși factori, nu numai estetici. Mai intervine situația politică și socială a țării. Au fost scriitori între cele două războaie mondiale care au fost foarte apreciați: Radu Gyr, Hortensia Papadat Bencescu, Anton Holban, Mihai Sebastian etc, după care au trecut în umbra uitării. În perioada literaturii realismului socialist scriitori ca M. Beniuc, Zaharia Stancu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu. V.Em Galan, etc, au fost uitați. Raportul dintre valoare și succes cunoaște în artă forma revelației dintre operă și accesibilitate. Trebuie să spun că opere accesibile sau inaccesibile nu există. Profunzimea esenței, complexitatea  structurii, noutatea limbajului, rafinamentul expresiei, polivalența sensurilor nu definesc accesibilitatea, ci valoarea estetică a operei. Întâlnirea gustului cu idealul artistic realmente înnoitor este întotdeauna plină de neprevăzut. De obicei idealul este încorporat în operă, el este o valoare realizată care solicită să fie judecată ca atare.

Studierea sociologică a acestei reacții trebuie să fundamenteze o asemenea politică în domeniul repertoriilor, difuzării, folosirii mijloacelor de răspândire și transmitere a valorilor, încât să creeze condiții optime pentru realizarea corespondenței dintre valoare și succes.

Al.Florin Țene