Teodor EPURE
.
VALURILE TĂCERII S-AU SPULBERAT
La umbra fumului ce se pare
Că iese din hornul unei cabane,
Stăteam tolănit în soarele amiezii
Şi priveam jocul copiilor cu iezii.
.
Vântul ca un copil-n albie a intrat
Şi c-o frunză crudă părul şi-a spălat,
O tăcere rece pe frunte mi s-a-şezat
Iar din ochi parcă o albină mi-a zburat.
.
La rădăcina anilor mei am săpat,
Valurile tăcerii s-au spulberat
Şi-un foc nedesluşit în mine s-a încins
Ca un copac ce aievea-n fructe s-a deschis.
.
Imaginea ta deodată m-a încântat
Fără a rosti un cuvânt te-am adorat,
Căci amândoi eram sub clopotul de rouă
Şi priveam buimaci jocul iezilor când plouă.
.
Erai tânără ca roua de pe flori,
Ca picurii de ploaie ce cad domol din nori,
Ca apa de izvor din fântâna mea,
Chiar dacă ar trece anii, tot tânără te-aş vrea.
Similare