Vasile Alecsandri – „acel rege-al poeziei”

Străbunicii și bunicii noștri s-au născut sub zodia lui Vasile Alecsandri. Nu exista școlar pe acele timpuri să nu recite două-trei poezii ale poetului la serbările școlare sau cu alte ocazii. Numai apariția lui Eminescu a reușit să-l pună într-o umbră nemeritată din care n-a mai ieșit până astăzi. Poet național, cum l-au numit aproape toți criticii literari- Vasile Alecsandri și-a muiat pana în aproape toate genurile literare, dar a rămas până la sfârșitul vieții fidel poeziei pe care a cultivat-o cu mare dragoste. Născut pe 21 iunie 1821, dintr-o familie bogată, Vasile Alecsandri a dus o viață lipsită de griji. Dar el s-a identificat cu viața poporului în care a trăit, cântându-i bucuriile și durerile.

Generația lui este generația lui 1848 care se năștea cu noi idealuri. În numele ei, Vasile Alecsandri desfășoară o amplă critică socială, scrie poezie, teatru, proză etc denunțând starea deplorabilă a țării. El traversează marile evenimente ale secolului al 19-lea de la Revoluția din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență din 1877 până la instalarea regalității. În „România literară”, titlul ce cuprinde ideea unirii tuturor provinciilor românești, el duce o propagandă avizată pentru Unire, militează pentru pregătirea și înfăptuirea revoluției. Lupta pentru Unire înglobează întreaga activitate din perioada 1859 ; în slujba Unirii el valorifică tezaurul folcloric național, care se va afla în centrul creației sale. Este ales deputat în Divanul Ad-hoc și delegat să stabilească legătura cu unioniștii munteni. Acum apare celebra „Horă a unirii” care va răsuna pe buzele tuturor.În timpul Războiului pentru Independență scrie ciclul ”Ostașii noștri” cu celebrele „Peneș Curcanul”, „Sergentul”, „Odă ostașilor români”, „Hora de la Plevna” etc.

Când Vasile Alecsandri intra la Junimea toată adunarea se ridica în picioare, inclusiv Maiorescu, pentru a-i cinsti onoarea. Aici și-a citit în aclamațiile tuturor multe din operele lui, aici l-a cunoscut Eminescu care a avut o mare admirație pentru el numindu-l „Acel rege-al poeziei, veșnic tânăr și ferice/ veselul Alecsandri” Ca semn al prețuirii lui Eminescu, Alecsandri ține celebra conferință de la Ateneu pentru strângerea fondurilor ca ajutor pentru trimiterea poetului care era bolnav la sanatorul de la Viena. Aici s-a întânlit cu Caragiale, Creangă, Duiliu Zamfirescu etc cei care i-au apreciat opera .

În cadrul Academiei Române a făcut parte din comisia care a stabilit ortografia și scrierea limbii române. El este autorul transfomărilor scrierii cu litere slavone în litere latine ; pe î slav l-a transformat în î românesc , de asemenea a pus bazele semnelor lui ș, ț, z etc. În toate genurile în care a scris, Alecsandri a fost un deschizător de drumuri. Cu Alecsandri se începe literatura noastră modernă. A adus o contribuție fundamentală la crearea limbajului poetic, la îmbogățirea lui, la mlădierea expresiei după cerințele ritmului. Aduce noutăți în mijloacele compoziției, în structura versului, în ritm, rimă, în desfășurarea acțiunii pieselor de teatru, în punerea în scenă. A valorificat din plin specii dramatice populare, cântecelul comic, monologul, feeria, suita de tablouri etc. Este primul care culege și valorifică creația populară, dându-i o nouă strălucire.

Ultimele lui zile de viață au fost grele.„Și când te gândești- îi spunea el fiicei pe patul de moarte la Mircești, aducându-și aminte de Elena Negri- că a trebuit să sufere astfel înainte de a muri”. În noaptea de 21 spre 22 august, s-a stins din viață în vârstă de 69 de ani,plâns de toată națiunea, cu funerarii naționale. „Numele lui rămâne pentru totdeauna împletit cu al „Mioriței” și al „Horei Unirii” cu însăși inima de foc a ființei noastre naționale.(G.C. Nicolescu)” Urmașul lui, Eminescu a dus mai departe idealurile poetice ale maestrului și le-a ridicat pe treapta perfecțiunii geniale. Fără Alecsandri, Eminescu n-ar fi existat.

Ion Ionescu -Bucovu