Primi pentru publicare: 3 oct. 2017
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 4 oct. 2017
Editor: Ion ISTRATE

   Vasile Militaru- un martir al poeziei creştine

       Rămas în memoria  generaţiilor vârstnice cu  poezia intitulată ,,A venit aseară mama’’, devenită romanţa atât de cunoscută şi îndrăgită de toată lumea, Vasile Militaru a fost poetul cel mai popular din perioada interbelică. Destinul lui s-a împletit cu cel al pleiadei de scriitori care au trecut prin temniţele comuniste, pentru că s-au opus regimului totalitar. Opera lui Vasile Militaru a fost complet interzisă şi ignorată între anii 1944-1989. Abia după 1990 este  readusă în circuitul valorilor culturale şi pusă pe raftul sufletesc al iubitorilor de poezie.

       Până la instaurarea regimului bolşevic, poetul publică câteva volume de versuri, studii şi articole de opinie, după care este ţinut sub tăcere, până în 1959, când se stinge din viaţă în închisoarea de la Ocnele Mari, în vârstă de 74 de ani. Opera sa cuprinde o tematică complexă, promovând câteva specii literare, precum  pastelul, imnul, fabula, epigrama sau poezia inspirată din istoria naţională şi excelează cu poezia creştină. Primul său volum se intitulează ,,Stropi de rouă’’ (1919 ), având 9 ediţii până în 2008, în care descrie viaţa la ţară cu bucuriile simple şi senine trăite în satul natal, Dobreni-Câmpurel, jud. Ilfov. Sunt versuri cu uşoare influenţe din Coşbuc, Alecsandri şi Vlahuţă, dar şi de curentul literar al Sămănătorismului.

        Încă din perioada adolescenţei se desprinde din universul satului şi ajunge în inima capitalei, unde  cunoaşte zbuciumul şi dezamăgirile oraşului, fiind mereu încercat de sentimentul dureros al înstrăinării. Este apreciat şi încurajat să facă literatură de către marii scriitori ai vremii, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, care văd în el un poet de valoare. Poezia lui Vasile Militaru este simplă, curgătoare, plină de înţelepciune populară, fapt care îi dă o notă de accesibilitate, iar romanţa amintită, dedicată prietenului său George Enescu îi asigură un plus de promovare şi de rezistenţă în timp. : ,,A venit aseară mama din sătucu-i de departe/ Ca să-şi vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte/A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag/ Mi s-a umezit privirea de iubire şi de drag’’.

       Se spune că în fiecare casă, unde era un om care ştia să citească, se afla o carte cu poeziile sale. A scris aproape 20 de volume de poezii, între care cele mai cunoscute sunt : ,,Stropi de rouă’’, ,,Viermi şi stele’’, ..Temelie de veac nou’’, ,,Cântarea Neamului’’, ,,Eroii de la Stalingrad’’ etc.

        Cel mai viguros vlăstar al brazdei româneşti promovează în poeziile sale munca, cinstea şi credinţa, ca valori ale satului. Versurile care urmează pot fi aluzii şi pentru oamenii zilelor noastre:  ’’Cei ce muncesc o viaţă şi comori mereu adună,/ Ca să lase după moarte, la copii o viaţă bună,/ Din copiii lor fac trântori care-şi vor munci doar dinţii/ Să mănânce, toată viaţa, ceea ce au strâns părinţii’’.

        Indemnuri de grijă părintească şi comportament se desprind şi din aceste versuri :„Pe copil să-l ţii în frâne/ De vrei, OM, la toţi să placă / Nu-l lăsa, orice să-ngâne, / Nu-l lăsa, orice să facă,/ Nu-l lăsa, după plăcerea-i / Unde vrea el să se ducă./ Din acelaşi lemn se scoate/ Şi icoană şi măciucă !’’

         Critica literară îi evidenţiază vocaţia de moralist, considerându-l un strălucit urmaş al marilor fabulişti, precum La Fontaine, Alexandru Donici, Grigore Alexandrescu. Mărturie stau cele două volume de ,,Fabule’’ care au un bogat conţinut moralizator, mai ales pentru acest început de mileniu III . Semnificative sunt titlurile : Balta racului, Cele două spice, Leul şi măgarul, Cozonacul, mămăliga şi plugarul etc.

          Pline de învăţătură şi deosebit de atrăgătoare sunt poeziile dedicate copiilor : ,,Rugăciune’’, ,,Cerbul cu stea în frunte’’, ,, Am vorbit cu Moş Crăciun’’, ,,Şase pui şi-o biată mamă’’. Concluzia din ultima poezie amintită este demnă de reţinut : ,,A rămas apoi povestea tristă, neluată-n seamă / Orişicui ai sta s-o spui/ Că o mamă îşi hrăneşte şase, opt sau zece pui,/ Însă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă’’.

        Ca epigramist dezvăluie relele societăţii în care a trăit, dar care n-au dispărut nici în zilele noastre :,, Triste zile mai duc astăzi / Oamenii-n grădina vieţii/ Trandafirii mor în umbră/ Şi se lăfăiesc scaieţii’’

     Vasile Militaru rămâne însă un poet religios. Se dedică acestui gen literar în ultima parte a vieţii, când este ,,ostracizat’’. Poetul refuză să-şi pună condeiul în slujba regimului comunist spunând : ,, În poeziile mele, niciodată nu va rima poporul cu tractorul’’. În1958, Securitatea îl condamnă la 20 de ani de temniţă grea, pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale, pentru deţinerea de materiale interzise şi pentru legăturile sale cu mişcarea legionară, sentinţă care îi va provoca sfârşitul.

   .,,Psaltirea în versuri’’ şi ,,Divina zidire’’(premiată de Academia Română) sunt cărţile lui de căpătâi. Aici se îmbină emoţia artistului cu emoţia credinciosului. Poetul alege procedeul versificării Bibliei din convingerea că, astfel mesajul creştin este mai uşor de receptat. Asumându-şi rolul de misionar al Bisericii, el promovează prin versurile sale valori creştine, precum dreptatea, binele, smerenia şi iubirea. Edificatoare sunt  volumele ,,Spre împărăţia lui Dumnezeu’’şi ,, Scară către Dumnezeu’’.

      Hulit şi blamat de unii, preţuit şi iubit de cei mulţi, Vasile Militaru a lăsat în urma sa o operă literară cu puternice rezonanţe în sufletul cititorilor.