Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Vasile POPOVICI: Cu zâmbet rece mă priveşti
Cu zâmbet rece mă priveşti
Sărutul meu nu ţi-a atins nici sânii,
Nici trupul nud ca pentru un Renoir;
Mi se părea că te topeai ca fulgul,
Când ninge câteodată în florar.
Păreai un demon-înger ori din ape ştimă,
Erai părere vie, o vestală-fée
Si ca un cântec de sirenă chemător,
Senină cum e ceru-n vreme de nedeie.
Şi ai rămas părere prinsă-n ramă;
Cu-acelaşi zâmbet rece mă priveşti,
Ai vrea să-mi spui, dar nu găseşti cuvântul
Cu care, cu blândeţe să mă primeneşti.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania