Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Vasile Popovici: Ochi de orb

Ochi de orb

V-aţi întrebat vreodată
cum cată orbul frumuseţi
în ochi şi-n trup de fată,
cum ochii,
buzele şi gura
şi trupul i s-arată
în nepriveliştea
din mintea lui de orb,
întunecată?
În ochii unui orb,
o floare albă de muşcată,
în părul negru de codană
cu înfrigurare prinsă,
şi floarea, şi părul,
şi codana, cum arată?
dar lacrima de bucurie
pe obraji prelinsă?
Cum vede zarea,
cum i s-arată depărtarea
şi-ngenuncherea
pentru rugă în faţa icoanei,
şi ţărm sălbatic,
istovit de val, şi marea,
şi plâns, şi râs de prunc
la pieptul mamei?
Cum i s-arată
ciocârlia sfredelită-n cer,
şi lanul spicelor,
pătat de macii roşii,
cum sânul crud
ca mugurul plesneşte în prier
şi cum se-nchid
în stânjenul jilav, strămoşii?
Cum soarbe curcubeul
din fântâni culori
şi-n ochi de sprintenă codană
se aprind văpăi,
nu vede,
dar vede ce noi nu vedem
de multe ori:
divinul elementelor,
dar şi prăpastia din noi.
Îmi place
cum a spus-o unul pe pământ:
orbi sunt cei
cari nu vor să vadă,
nu cei care orbi sunt ;
cum nu-i iubire-aceea,
dacă nu-i întreagă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.623 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5