Vasile POPOVICI: Zborul frânt

Zborul frânt

Din nou mă răvăşeşte ca-n toţi anii-un zbor

Când văd în rotocoale berzele cum pleacă*

Şi simt c-a mai rămas din mine doar oleacă

Şi plec şi eu apoi pe drumul elefanţilor.

Din stolul dând ocol, pierzându-se în zare,

În anul ce-o să vină, câte vor veni ‘napoi

La cuibul hrentuit de vânturi şi de ploi

Şi câte vor rămâne, neputând să zboare?

Îmi răvăşeşte orice fibră zborul, zborul frânt,

Ca o-ncercare de-a înfrânge infinitul;

Fiasco-ţi poate ori nu-ţi poate fi grăbitul,

Dar viaţa… parcă nu a fost făcută din Cuvânt.

*ziua când au plecat berzele.

25 august 2015

Articole asemănătoare