Zborul frânt
Din nou mă răvăşeşte ca-n toţi anii-un zbor
Când văd în rotocoale berzele cum pleacă*
Şi simt c-a mai rămas din mine doar oleacă
Şi plec şi eu apoi pe drumul elefanţilor.
Din stolul dând ocol, pierzându-se în zare,
În anul ce-o să vină, câte vor veni ‘napoi
La cuibul hrentuit de vânturi şi de ploi
Şi câte vor rămâne, neputând să zboare?
Îmi răvăşeşte orice fibră zborul, zborul frânt,
Ca o-ncercare de-a înfrânge infinitul;
Fiasco-ţi poate ori nu-ţi poate fi grăbitul,
Dar viaţa… parcă nu a fost făcută din Cuvânt.
*ziua când au plecat berzele.
25 august 2015
Similare