Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Vasili Grossman- un nume peste care nu se poate trece

Boris MarianPrimit pentru publicare: 07 febr.2016
Autor: Boris MARIAN
Publicat: 07 febr.2016

 

Vasili Grossman- un nume peste care nu se poate trece

Deși interesul pentru literatura rusă scade din motive extraliterare, nu dorim să ne aliniem acestei tendințe anticulturale. Iosif Solomonovici Grossman ( 12 decembrie 1905, Berdicev-14 septembrie 1964, Moscova), cunoscut sub numele de Vasili Grossman și-a înscris cu cinste numele în pleiada scriitorilor care au rostit adevăruri greu de contestat. A fost totodată un maestru al prozei, citit și apreciat de bunii cunoscători. „Viață și destin”, un roman refuzat timp de mulți ani de cenzura sovietică, a fost postum tradus în mai multe limbi, inclusiv în română, în anul 2000, la Fundația Culturală Română ( actualul ICR), de către Laurențiu Checicheș, cu o postfață de Albert Kovacs.  Ca amploare și  mod de abordare, acest roman a fost comparat cu „Război și pace” de Tolstoi, desigur, fără a pune sub semnul egalității pe cei doi scriitori. Dar Vasili Grossman a știut să îmbine aspecte tulburătoare ale vieții de pe front, din lagărele naziste și din Gulag. Spre deosebire de Soljenițân, el nu se rezumă doar la teroarea stalinistă,  el pune în balanță ambele sisteme, nazist și stalinist. De altfel modul său „eretic” de a judecat realitatea politică se reflectă și în  primele povestiri publicate în anii 30, printre acestea remarcându-se povestirea „ În orașul Berdicev”, după care a fost realizat un film de neuitat „Comisarul”. O femeie – comisar politic al unei unități din Armata Roșie, în plin război civil, rămâne însărcinată și este nevoită să nască în casa unui evreu nevoiaș , cu mulți copii. După naștere, femeia revine la unitatea ei care pornește la luptă cu efectivul complet. Subiectul, extrem de simplu, dar și emoționant, constituie un mesaj viguros pentru viață și împotriva oricărei prejudecăți rasiale. Ca talent, Grossman nu este mai prejos față de Babel. Împreună cu Ilia Ehrenburg el a redactat CARTEA NEAGRĂ,  despre crimele naziștilor împotriva populației evreiești , dar și împotriva celorlalte etnii din teritoriile ocupate ale URSS, în anii 1941-1945. Cartea a fost publicată, apoi a fost interzisă, la fel ca și CARTEA NEAGRĂ  a lui Matatias Carp, la noi. Comuniștii nu doreau să se știe că nazismul a fost un dușman nu numai al păcii, dar și al etniilor, în primul rând al evreilor. Grossman a cunoscut viața, înainte de război ca inginer în mină, a devenit jurnalist, scriitor, a fost corespondent de război, în anii 1941-1945, iar după război a fost treptat  marginalizat, nefiind pe placul mai marilor culturii prolet-cultiste. S-a apropiat de literatura armeană, a tradus din scrierile armenilor. Manuscrisul  romanului său, „Viață și destin” a fost „arestat”, la ordinul ideologului Mihail Suslov. Cel care l-a susținut a fost Andrei Saharov, devenit disident din timpul  lui Hrușciov. Așa zisul dezgheț hrușciovian era doar o fațetă falsă, pentru salvarea unui sistem despotic.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania