• Florin Rogneanu s-a născut la 18 septembrie 1947, la Râmnicu Vâlcea și a murit la 25 noiembrie 2013, la Craiova, fiind înmormântat la Cimitirul Dorobănţia din același oraș. A fost căsătorit și a avut un fiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost profesor la Liceul Iancu Jianu din Slatina și, apoi, muzeograf, șef de secție și director la Muzeul de Artă din Craiova. A organizat peste 250 de expoziții personale de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă, caricatură, ex-libris, instalații și fotografie, fiind prezent cu lucrări proprii la saloane naționale de artă plastică şi artă fotografică de la diverse muzee din țară. A publicat mai mult de 800 de articole, cronici de expoziție și medalioane artistice în diverse cotidiene, precum şi peste 260 de studii și comunicări științifice în reviste de specialitate și de cultură, cataloage și albume de artă apărute în țară şi în străinătate. A fost vicepreședintele Filialei Dolj a Uniunii Artiştilor Plastici. Pentru activitatea sa, a fost distins cu numeroase premii și diplome.
• Despre istoricul și structura Muzeului de Artă din Craiova, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 30 iulie 2012, în incinta acestuia.
•  
• – Domnule Florin Rogneanu, care este istoria muzeului?
• – A luat ființă în 1905, în urma dorinței testamentare a lui Alexandru Aman, fratele mai mare al pictorului Theodor Aman. Soția sa, Aristia Aman, a murit la München, în 1904, unde a făcut un testament prin care a întărit toate prerogativele celui inițial, printre care înființarea unei fundații și a unui muzeu Alexandru și Aristia Aman; ultimul trebuia să funcționeze chiar în casa lor și să folosească întregul mobilier, toată colecția de artă românească și cea, mai redusă, de artă universală. Casa există și în prezent, fiind sediul bibliotecii omonime; acolo, a funcționat, până în 1944, biblioteca publică și pinacoteca purtând numele lor, iar, din 1910, și Muzeul de Istorie și Arheologie. În 1944, muzeul a fost închis, pentru a fi redeschis în 1947; colecțiile de istorie și de artă au fost mutate în vechea casă a Băniei și a lui Mihai Viteazul, care fusese sediul primăriei și se păstrează și astăzi, fiind sediul Muzeului de Etnografie al Olteniei. Acolo, a funcționat, ca secție de artă, Pinacoteca Alexandru și Aristia Aman – cea de-a treia ca mărime din Principatele Unite, după cele de la Iași și București – până în 1954, când a luat ființă Muzeul de Artă în Palatul Jean Mihail.
• – Cum este organizat muzeul?
• – Este structurat în două mari galerii: una de artă românească, deschisă în 1954, și alta de artă universală, cu săli de pictură italiană din secolele XV-XIX, olandeză și flamandă din secolul al XVII-lea și franceză din secolele XVII-XIX, inaugurată în 1955. Cea mai prețioasă colecție este Constantin Brâncuși, dar valoroasă este și cea de sculptură Gheorghe Anghel, una dintre cele mai importante din țară; galeria de artă românească mai cuprinde o sală de fresce și icoane împărătești și de tâmplă din secolul al XVIII-lea, de factură brâncovenească, și o sală a pictorilor primitivi, anonimi, dar care au pregătit apariția școlii naționale de pictură. Pe un culoar amplu, sunt expuse lucrări ale lui Constantin Lecca dintre anii 1833, când a venit la Craiova, și 1848. Urmează sălile monografice Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, în ultima aflându-se și picturi ale lui Ion Andreescu, ce amintesc de Școala de la Barbizon, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza și Gheorghe Petrașcu. Există și cele mai importante colecții Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu și Ion Țuculescu.
• – Unde este situat acest muzeu în plan național?
• – În ceea ce privește arta românească, e cel mai important după Muzeul Național de Artă al României din București; la partea de artă universală, este cel de-al patrulea după muzeele de profil din București și Iași și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.

Florin Bălănescu