Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
VETERANUL DE RĂZBOI
Teodor EPURE
VETERANUL DE RĂZBOI
Drumul spre casa părintească mai lung părea,
Picioarele tot mai grele le simţea,
Călca pământul reavăn mai apăsat
Deşi jarul soarelui în creştet s-a lăsat.
.
Poarta părintească c-o mână a deschis,
În curtea cunoscută altădată a pătruns,
Colţul casei cu miros de pământ l-a ocolit,
Obosit, în umbra casei s-a oprit.
.
Cu picioarele nesigure, de foame ameţit,
Spre dudul din bătătura casei a privit,
Vântul furios venea din câmpie,
Soarele dogorea parcă a duşmănie.
.
Pe o bancă roasă devreme s-a aşezat,
De trunchiul nucului bătrân s-a rezemat,
A rămas acolo mereu nemişcat
Şi cu ochii rotindu-i peste tot a cercetat.
.
Repede a constatat că multe s-au schimbat:
Stuful de pe casă cu ţiglă e înlocuit,
În faţa casei o fântână a săpat,
Un porumbar mai încăpător a construit.
.
Lângă dudul cel bătrân s-a aşezat,
Dudul fiindu-i loc de taine şi de sfat,
Şi cu ochii în lacrimi cufundaţi în plâns
Povesti că-n război a suferit de-ajuns.
.
O spuză de sudoare pe frunte i s-a-şezat,
Şi cu sufletul-mpovărat a oftat,
Că pământurile de la părinţi primite
De fratele său mai mare au fost înghiţite.
.
Se clătină ca bătut de-un vânt fierbinte
Simţind că n-are puterea de dinainte,
Că toate din jurul său le pierduse
Şi-o resemnare ciudată-l cuprinse.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania