Viaţa-mi este adesea zgomotoasă,
Obositoare şi tot mai stufoasă,
Plină de frământări şi obligaţii diverse
Şi-s prea grăbit, nu mai am timp să dau bineţe.

Trăiesc pe fugă şi-n viteză mă pierd în zare
Sperând că las în urmă ceva de valoare,
Care să certifice totul ce-am înfăptuit
Dar să justifice şi parcursul meu grăbit.

Aceasta-mi este viaţa ! Scrâşnete de frâne,
Tumult, mersul transformat-n fugă, claxoane,
Instinct de supravieţuire modificat,
Pentru a-mi oferi mai multă viteză, exact.

Pe lângă aceste activităţi mărunte,
Îmi apar-n minte roiuri de cuvinte,
Care plutesc tot mai repede înainte
Umplând sau suprimând secunde şi minute.

Prin lumea-n care am trăit, un parcurs grăbit,
Gândurile prea repede mi le-am desluşit,
Cu ochii pe ceas secundele le-am urmărit,
Toate lucrurile, într-un sens, le-am limpezit.

Dar timpu-nghite întâmplări vrute şi nevrute
Şi le resemnalizează-n minute
Însă privind-n urmă am descoperit,
Din avalanşa de trăiri grăbite nu rămâne nimic.