VIAȚA CU OCHII PE CEAS

Astăzi toate se succed cu rapiditate,

Viața ține cât o filă de carte,

Îngrijorați și grăbiți am devenit,

Uităm să ne gândim de unde am pornit.

Cu ochii pe ceas mereu, mereu, alergăm,

Pentru a prinde ceva, ce poate fi exact,

Ceea ce nu ar trebui căutat

Iar noi, o viață, continuăm să alergăm.

La finalul fiecărei zile am obosit,

La finalul fiecărui an am constatat

Că ne-au mai rămas încă multe de căutat,

Iar noi ne plângem că timpul s-a scurtat.

Restanțele vieții încet s-au adunat

Fiecare cu timpul său estompat,

Totuși, este important să nu uităm

Că fiecare timp își are lucrul său.

Timpul nu poate fi oprit, nici extinde

Chiar de nu ne-am lua ochii de pe ceas,

În viață, într-un fel, pe toți ne cuprinde

Și neabătut de drumul său își vede.

Pierdem din vedere ținta spre care alergăm

Și de faptele vremelnice ne legăm,

În compromisuri și confuzii ne scăldăm

Și-n marea vieții, iarăși, ne încurcăm.

Articole asemănătoare