Viaţa este o umbră nedesluşită
Ce se aprinde pe câmpia dezgolită,
Acolo unde soarele e la asfinţit
Iar luna o mângâie c-o mână liniştit.

Viaţa nu e roz, e dificilă uneori,
Plină de nedreptate şi provocări,
Te simţ doborât, obosit şi mâhnit
Într-o lume atât de greu de urnit.

Dacă provocările vor apărea
Vom găsi resurse pentru a le îndrepta,
Doar puţină înţelepciune să avem
Şi varianta cea mai bună s-o aplicăm.

Oriunde vom fi, oriunde ne vom afla,
Speranţă şi rezilienţă vom cultiva,
Căci după cea mai întunecată noapte
Soarele răsare cu celeritate.

Viaţa nu e uşoară, e provocatoare,
Iar când ne pierdem în speranţe ireale,
Cu ironie şi detaşare s-o privim
Şi cu-o doză de realism să ne înarmăm.

Totuşi sunt falşi licurici care sclipesc,
În bezna viitorului pe care-l doresc,
Clamează furtună şi apocalipse
Şi îndeamnă la amurguri sihastre.