Viaţa scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate şi poveste  

 Un eveniment editorial important îl constituie apariţia la Editura Napoca Nova, la începutul anului 2016 a volumului „La braţ cu Andromeda” – Viaţa scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate şi poveste.- al cărui autor este Al Florin Ţene, scriitor notoriu, foarte activ şi prolific, preşedinte al Ligii Scriitorilor români, uniune profesioală cu filiale, aproape în toată ţara, membru al mai multor instituţii culturale de prestigiu din ţara şi srăinătate.  

Cartea este prefaţată de Voichiţa Pălăcean-Vereş, iar coperta aparţine lui George Roca, compatriot, stabilit în Australia. Volumul are aproape 400 de pagini şi se deschide cu un sumar, dar concludent, argument al autorului, din care desprindem mărturisirea motivelor care l-au determinat să întreprindă un astfel de demers creator/evocator.  

Fiind el însuşi fiu al urbei viticole Drăgăşani, ca si Gib. I. Mihăescu, a manifestat de timpuriu curiozitatea de a-i cunoaşte viaţa şi opera, iar apoi dorinţa de a scrie chiar o carte despre părintele romanului „Rusoaica”, vis realizat, iată, după scurgerea mai multor decenii: „Aşa s-a născut acest roman ficţionalizat şi romanţat, dar care păstrează firul roşu al adevărului… Romanul de faţă se doreşte a fi o închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgăşani, ca şi mine”  

Titlul cărţii, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenţia asupra semnificaţiilor lumii celeste din romanul de debut din 1930[1], lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul iniţial de la care a pornit acesta. Astfel, în viziunea lui Gib. Mihăescu, constelaţia Andromedei este întruchiparea unui ideal de puritate morală şi frumuseţe fizica feminină, irealizabil, în contrast cu eroinele dezamăgitoare din lumea terestră, precum Zina Cornoiu, Arina Velovan sau Donna Alba. „Cerul este, pentru oamenii de felul lui Andrei Lazăr (şi, desigur şi pentru Gib. I. Mihăescu) nu numai imperiul frumuseţilor ideale, ci si limanul în care îşi găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerşti”[2] Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată.  

În recentul roman – evocator, prin noul titlu, „La braţ cu Andromeda”, contemplarea constelaţiei Amdromeda devine un fericit liant pentru desfăşurarea firului epic, fiind însoţită de imaginea candidă a frumoasei Luminiţa, ingenua prietenă din perioada pubertăţii eroului cărţii. Urmărind, cronologic, evoluţia eroului său, autorul structurează întregul roman în două mari părti, inegale, cu 16 capitole (în prima parte 11, iar în partea a doua 5) 

Romanul debutează cu festivitatea inaugurării noului sediu al Palatului Comunal în prag de An Nou 1900, la Revelionul organizat la etaj, în vasta sală de Consiliu şi recepţii, în prezenţa notabilităţilor urbei, în frunte cu primarul Filipescu, consilierii locali, avocaţi, magistraţi, negustori, meseriaşi, cu familiile, printre care se află şi Nilă Mihăescu, tatăl viitorului scriitor, cu soţia.  

 În capitolul următor se prezintă numeroasa familie a acestuia. Ceea ce, printre altele, asigură reuşita şi valoarea artistică a romanului este realizarea unui personaj Gib.[3] verosimil: uman, distins, echilibrat, decent, fără exagerări, surprins în toatre ipostazele vieţii, cu mari reuşite, dar şi cu unele eşecuri: în copilărie, între părinţi şi fraţi, apoi şcolar la „Fraţii Niculescu”[4], elev la liceul Carol din Craiova, la gimnaziul Radu Greceanu din Slatina şi la gimnaziul Al. Lahovari din Rm. Vâlcea; student „întârziat” la Drept, în Bucureşti, ziarist în Cluj şi în capitală, alături de bunul său prieten Cezar Petrescu, apoi avocat în urbea natală, timp de 6 ani, între 1924-1930 şi, în sfârsit, stabilirea la Bucureşi, cu familia intre 1930-1935.   anul fatidic al morţii premature a lui Gib.I.Mihăescu a fost anul când a fost suprimat brusc acest fascinant urcuş pe scara afirmării sale literare. Tocmai de aceea apariţia acestei evocări vine în sprijinul cunoaşterii unui mare prozator, de care generaţiile de după al doilea război mondial au fost lipsite mulţi ani.  

Pentru realizarea acestui roman un rol important l-a avut ampla documentare, pornită de la lectura şi cunoaşterea întregii opere, a criticii şi a referinţelor biografice despre scriitor. Documentării reale i s-a adăugat însă factorul ficţional care completează şi clarifică în mod fericit eventualele goluri din biografia reală.   

Pe lângă sursele tradiţionale, ca noutate, autorul a apelat şi la cele neconvenţionale, moderne, oferite de internet, prin acestea acumulându-se un impresionant bagaj documentar despre istoriile unor edificii: sedii ale unor instituţii, oraşe, gări, catedrale, spitale, statui, poduri, şcoli, căi ferate etc. care oferă lectorului date de factură nonliterară, dar folositoare pentru cultura generală.  

Apreciem folosirea tehnicii realiste de factură balzaciană prin care eroul este descris în mediul său natural cu modul de viaţă, cu obiceiurile şi tradiţiile moştenite, cu îmbrăcămintea de epocă etc. Sunt, de asemenea, de notat descrierea unor credinţe şi superstiţii, apelul la limbajul paremiologic, cu proverbe, zicale şi expresii înţelepte[5], extrase din texte religioase, fragmente de litanii şi rugăciuni, descrieri reuşite de natură etc., care sporesc valoarea cărţii. Cu toate că subtitlul romanului se referă doar la „viaţa” scriitorului, în realitate s-a analizat fiecare demers creator, consemnându-se împrejurările publicării lucrărilor de la debut până la sfârsitul vieţii, fără să se facă şi analiza acestor creaţii. Importante sunt datele despre geneza acestor opere şi primirea pozitivă a lor de către critică şi cititori.  

Drumul spre afirmare şi notorietate literară al lui Gib Mihăescu ne poartă prin redacţii, cenacluri, sedii ale revistelor, prin cafenele vestite, unde eroul se întâlneşte cu scriitori, critici, artişti.  

 Atmostera culturală din epoca interbelică în care se afirmă şi scriitotrul dragăşănean este foarte bine descrisă, cu opinii asemănătoare sau divergente, cancanerii si lupte pentru afirmare, cu prietenii salutare, din care se distinge caracterul bonom al acestuia. Pierderea prea timpurie a acestui dotat prozator este prezentată în roman cu respectarea adevărului şi cu preţuirea firească a unui confrate din alta generaţie care , ajuns în Parnas, oferă drept ofrandă cititorilor acest florilegiu omagial în memoria lui Gib. I. Mihăescu. Să-l primim cu interes, cu bucurie şi să-i mulţumim.
Note:
 [1] Romanul a apărut, într-una din primele ediţii, cu titlul „La poarta necunoscutului” şi cu subtitlul -„Braţul Andromedei”, în aceeaşi Editură Naţionala – Ciornei.  

[2] Vladimir Dogaru-Revista fundaţiilor XI, nr. 4,-1944:„Prezenţa cerului în romanul Braţul Andromedei de Gib.I. Mihăescu  

[3] Gib. ca pseudonim literar provine din prescurtarea diminutivului Gibe, derivat de răfăţ de la Gheorghe, cu eliminarea vocalei finale „e”. Ssriitorul ţinea la acest amănunt şi se semna totdeauna Gib. cu punct, deoarece prescurtările se fac în consoană, urmate obligatoriu de punct. Majoritatea redacţiilor respectă acest amănunt!  

[4] Localul şcolii primare donat de negustorii locali, fraţii Niculescu  

[5] Ex.: Himera, întotdeauna este mai frumoasă decât realitatea: – sau: proiectarea frumosului asupra altei fiinţe este iluzorie ( pag.184)  

 Emil ISTOCESCU  

25 mai 2016  

Bucureşti