Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, județul Hotin, România (astăzi, în raionul Briceni, Republica Moldova) și a murit la 18 ianuarie 2009, la Chișinău, Republica Moldova, fiind înmormântat în Cimitirul Central din oraș. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. A fost căsătorit și a avut doi fii. A fost ales deputat al poporului (1989), membru de onoare al Academiei Române (1990) și membru corespondent al Academiei Române (1993). Este autorul a zeci de volume antume (1957-2008) și postume (din 2009) de versuri, precum și al unui abecedar. A primit numeroase distincții, între care Premiul „Boris Glavan” (1965), Ordinul „Insigna de Onoare” (1967), Premiul de Stat (1978), Ordinul „Prietenia Popoarelor” (1984), Diploma de Onoare „Hans Christian Andersen” (1988), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1994), Premiul „Lucian Blaga” (1994), Ordinul Republicii (1996), Medalia „Mihai Eminescu” (2000), Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2009, post mortem), precum și titlurile de Maestru Emerit al Artei (1985), Scriitor al Poporului (1992) și Doctor Honoris Causa al Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău (2005) și al Academiei de Științe a Republicii Moldova (2007). Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău şi câte o stradă din Iași și Buzău îi poartă numele, iar pe Aleea Clasicilor din Chișinău a fost instalat un bust al său (2010). A deținut titlul de Cetățean de Onoare al mai multor orașe din România și Basarabia.

Corina Ceban s-a născut la 17 iulie 1985, în satul Pererâta, raionul Briceni, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova). Este necăsătorită și are un fiu. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat a Moldovei din Chișinău. Este ghid al Casei-muzeu Grigore Vieru din satul Pererâta (din anul 2017).

Despre muzeu și viața marelui poet, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 27 iunie 2024, la casa memorială a acestuia.

– Faceți, vă rog, o descriere a muzeului.

– Ne aflăm în casa construită, în 1931, de părinții poetului, Pavel și Eudochia Vieru, alcătuită din două camere și o tindă – tradițională pentru acea perioadă; aici s-a născut și și-a petrecut copilăria și adolescența Grigore Vieru. Pe pereții și pe tavanul din casa [camera] mare, a rămas zugrăveala făcută de mama poetului; de asemenea, puteți vedea scoarța pe care tot ea a făcut-o cadou de nuntă lui Grigore și soției sale Raisa în 1959, precum și lada de zestre, care servea și la păstrarea hainelor. Mai sunt expuse dulapul cu ferestre pentru veselă, masa mare, scaunul cu spetează și cuierul simplu de pe perete, obișnuite în casa mare de la noi. Alte exponate muzeale sunt costumul și basca poetului, oferite de soția sa în 2018, împreună cu mai multe cărți reeditate ale lui Grigore Vieru, precum și tablouri ale acestuia, realizate de pictori de pe ambele maluri ale Prutului. Pe masă, se află mai multe volume cu autograf dăruite de scriitori care ne-au vizitat. În camera mai mică de alături, unde poetul a venit pe lume și a făcut primii pași, se află obiecte obișnuite într-o gospodărie țărănească. Pe cuptor, de frică și singurătate, după propria mărturisire, a scris cele dintâi poezii când mama sa era plecată la lucru sau după vreascuri în anii războiului și ai foametei. În acele momente, el încerca să vorbească singur închizând ochii și imaginându-și-o pe mama în primele sale versuri: „Vino tu, vino tu… Nu te du, nu te du…”

– Descrieți și curtea casei.

– Se mai păstrează un cireș cu fructe amare din timpul copilăriei poetului, sădit de mama sa; au existat mai mulți, dar, la restaurarea casei, o parte dintre ei au fost tăiați pentru a se face loc pavajului. Mai avem un foișor, unde au loc diferite manifestări culturale, între care Festivalul Literar Internațional Grigore Vieru, ce se desfășoară, anual, din 2015, în parteneriat cu comuna Dumbrăveni din județul Suceava, unde participă elevi de la noi, din regiunea Transnistria, România și Ucraina. În același perimetru, se mai află un bust al scriitorului și sala de expoziții. 

– Ce adăpostește această încăpere?

– Printre exponate, se află fotografii realizate împreună cu mama și sora sa Sofia, unele din anii studenției sau alături de diverși scriitori și cântăreți, iar altele din ziua nunții sau lângă fiii săi Călin, cel mai mic, și Teodor, cel mai mare, care a decedat la 24 mai acest an. Mai sunt expuse tablouri ale poetului, fotocopii ale diplomei de absolvire a universității și ale unor distincții, volume ale sale de versuri, multe traduse în diferite limbi, cele două abecedare pe care le-a scris și reviste unde a publicat poezii. Poate fi văzută și o mărturie a poetului despre cum a citit opera lui Eminescu prin crăpătura băncii, pentru că, pe atunci, cenzura controla în mod strict toate lecturile. Avem și diverse manuscrise, între care o scrisoare de la mama, despre care Grigore Vieru spunea că a fost o țărancă analfabetă, dar cu frică de Dumnezeu. Ea neavând posibilitatea să meargă la școală, băiatul său i-a fost primul dascăl pe când era în clasele primare, învățând-o să scrie și să citească.

– Unde și-a făcut studiile Grigore Vieru?

– A absolvit primele șapte clase în sat, apoi a urmat Școala Medie nr. 2 [astăzi, Liceul Teoretic] din orașul Lipcani [raionul Briceni], iar, în 1953, a devenit student al Facultății de Filologie și Istorie din Chișinău, pe care a terminat-o în 1958.

– Cât de numeroasă a fost familia lui?

– A avut trei surori mai mari – Tecla, Ludmila (sau Lidia) și Sofia, primele două murind de mici.

– Când s-au stins din viață părinții săi?

– Tatăl lui a murit în 1935, pe când poetul abia împlinise șase luni, iar mama sa a decedat în 1980, atunci când el avea 45 de ani.

– Care este adevărul despre moartea poetului?

– Există două variante. Unii spun că a fost un accident rutier întâmplător, datorat ceții dese și vitezei mari a mașinii. La întoarcerea de la Cahul, unde a fost serbată ziua de naștere a lui [Mihai] Eminescu, lui Grigore Vieru, care era foarte obosit, i s-a propus să înnopteze la Galați, care era mai aproape cu vreo 100 de kilometri decât Chișinău; el a refuzat, spunând că are niște probleme de rezolvat a doua zi și că trebuie să ajungă în noaptea aceea acasă. Alții spun că a fost un accident planificat, după scenariul în care au murit Doina și Ion Aldea Teodorovici. Prin urmare, adevărul nu este cunoscut, cu exactitate, de nimeni.

Florin Bălănescu