Interviu realizat de Cosmina Marcela OLTEAN

Moderator bază de date internațională MutualArt
Consultant artistic la Virtual Art Academy SUA
Redactor la New Genres, publicație internațională de artă contemporană
Redactor-șef adj. la Revista Luceafărul Botoșani, dep. Artă/Cultură
Redactor la TIMPUL, Condeiul Ardelean / colaborator la Informația Harghitei

Viorica Ciucanu – Arta îți schimbă atitudinea, percepția asupra lucrurilor, prioritățile…

Artista Viorica Ciucanu s-a născut în 1961, în satul Potoci, la poalele muntelui Ceahlău. “Despre locul în care am crescut alături de familie îmi place să spun că mi-a dat drept moștenire muntele, munca și libertatea spiritului”, spune artista. Din punct de vedere artistic s-a format întâi în atelierul artistului Arcadie Răileanu, apoi a studiat pictura în mediul academic al Universității Naționale de Arte ”George Enescu” din Iași.

 „Se spune că noi oamenii, formăm pe pământ un puzzle imens și trebuie să ne găsim fiecare locul în acest întreg. Fiecare dintre noi este unic și lasă o amprentă personală în tot ce face. Din momentul în care ți-ai găsit locul, totul devine mai simplu, capeți o energie incredibilă”, mai spune artista. Mi-a atras atenția o serie de lucrări din portofoliul artistei Viorica Ciucanu, ce se remarcă prin compozițiile abstracte, dinamica acestora și cromatica vibrantă, motiv pentru care am vrut să aflu mai multe. În continuare voi reda interviul cu Viorica Ciucanu.

Pentru început, vă rog să ne faceți o incursiune în povestea și parcursul dvs. artistic.

V.C. – Când am terminat liceul, arta nu putea să fie alegerea mea. Sunt perioade în care poți și altele în care nu poți să alegi un anume drum pe care să pleci în viață. Este atât de simplu și atât de complicat în același timp… În 2006 am început să studiez cu artistul Arcadie Răileanu. Îmi place să spun că am studiat la „Universitatea Răileanu”. Pe atunci mi se părea că este prea târziu să mai merg la o universitate de arte. Cu toate acestea, aveam deja 12 expoziții personale și peste 50 de participări la expoziții de grup în țară și străinătate, dar pentru a-mi găsi „locul meu în puzzle”, în 2017 am dat admitere la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” Iași și nu mi s-a mai părut prea târziu. 

Cred cu tărie că arta îți schimbă atitudinea, percepția asupra lucrurilor, prioritățile. Începi “să vezi”! A fost o experiență extraordinară cea de la UNAGE – să ai colegi mai mici decât proprii copii și să intri în contact cu mentalitatea momentului. Trăiam ceva nou, greu de exprimat, între îngrozire și exaltare. Am absolvit în 2020 și altă experiență aparte a fost Licența susținută online.

Ce căutați în artă și în practica de zi cu zi? 

În practica mea artistică mă concentrez pe 3 concepte/proiecte principale cu care lucrez constant: Contemplând, unde subiectul principal este Muntele Ceahlău, împrejurimile și alte locuri dragi pe unde călătoresc.

Cele 5 elemente: pământ, apă, aer, foc și spirit. Alăturarea acestor elemente dă contur lumii și sunt strâns legate de numărul de aur 1,618 care are o importanță cu totul deosebită, mai ales în artă. Este considerat cel mai frumos numar din intreg Universul. Atat sufletul cât și corpul omenesc sunt supuse legilor ce guvernează armonia cosmosului, astfel încat micro și macro-cosmosul, lumea în care trăim, apar conectate matematic și estetic totodată. Acest numar phi, cred anticii, că ar fi fost dictat de Dumnezeu.

Complexitatea umană, un proiect care face incursiune în istoria recentă, plecând le la Don Quijote, Mitul lui Sisif și până la Iphon și Drona, în ideea că arta este cea care înlesnește comunicarea în timp și spațiu, oamenii au aceleași neliniști și diferă doar modul de exprimare în funcție de timpul și descoperirile vremii. Pe acest concept am organizat expoziții itinerante la Sinagoga Bal Shem Tov din Piatra Neamț, Galeria Labirint din Iași și Galeria Galateca, București. 

Nu caut reproducerea fidelă a vizibilului, ci străvederea lui. Așa cum spunea și Mondrian, “ce își mai aduce aminte ochiul, când alege să uite lumea vizibilă?” Azi trăim o perioadă extrem de benefică artei, cred eu, în care nu mai există atât de multe bariere și restricții. Artistul contemporan are o libertate totală de exprimare. Arta contemporană vrea să stimuleze nu numai ochiul privitorului, ci și mintea acestuia. 

Eu  îmi găsesc inspirația în lectură, muzică, teatru, religie și îmi place sincretismul lor. Căutând o idee, aceasta mă trimite la altele. Mă axez mult pe semiotică, știința ce studiază comunicarea și modul în care înțelegem diferite semne și coduri. Una dintre teoriile semioticii spune că orice căutare de a înțelege lumea face trimitere la alte idei și concepte. Ca într-un dicționar, unde cauți un cuvânt a cărui definiție e formată din alte cuvinte, dar niciodată din obiectul pe care cuvintele îl reprezintă.

Care sunt mediile artistice, tehnicile de lucru pe care le preferați și în care credeți că vă exprimați cel mai bine?

Din punct de vedere tehnic lucrez mult în ulei pe pânză, adesea recurg la pictura pe lemnul vechi și am o înclinație și către performance. Am realizat de curând o lucrare conceptuală – o „poartă” pe un deal din satul meu Potoci, orientată în direcția muntelui Ceahlău, pe care am numit-o Eliberare.

Vorbiți pe scurt despre experiențele mai aparte trăite din punct de vedere al practicii artistice.

Am avut privilegiul de a participa la multe tabere de creație și documentare, finalizate cu expoziții in Italia, la Genova, Florența, Perugia, Siena, Sardinia și altele în Turcia și Spania.

Găsiți repere pentru conturarea practicii dvs. în istoria artei? Care sunt artiștii care vă inspiră sau de la care ați avut cel mai mult de învățat?

Inspirație mai găsesc în lucrările lui Rembrandt, Paul Klee, Wassily Kandinsky, Joan Miro și în performance-ul Marinei Abramovici. Brâncuși este cel care mi-a influențat profund conceptul modern de creație, combinând formal simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.
___

Foto – Viorica Ciucanu, arhiva personală: