Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Virgil Răzeșu: Un compendiu pentru toți președinții României de după 1989, epistolar, la a II-a ediție după șase ani, rezultat al îndemnului cetățenesc

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Un compendiu pentru toți președinții României de după 1989, epistolar, la a II-a ediție după șase ani, rezultat al îndemnului cetățenesc

Primit pentru publicare: 14 Febr. 2021
Autor: Ion N OPREA, Iași     
Publicat: 15 Febr. 2021
Editor: Ion ISTRATE
© Ion N Oprea, © Revista Luceafărul


 

 

Virgil Răzeșu
Un compendiu pentru toți președinții României de după 1989, epistolar, la a II-a ediție după șase ani, rezultat al îndemnului cetățenesc

                     Am primit cartea  doctorului Virgil Răzeșu din Piatra-Neamț intitulată „Domnule Președinte”, Ediția a II-a (revizuită și continuată),care are drept motto cuvintele „Închin această carte memoriei celor răpuși de COVID-19 și cetățeanului de rând, nemorcilit de politică”, cu un adaus către mine, destinatarul – care se vede, fac parte nu dintre cei care meștegesc furtul literar, virtualul pe cae îl stăpânesc cei care se laudă cu ce au făcut alții dar din realitățile vieții, nu cu întâmplări și personaje închipuite, improvizații și pentru că sunt printre cei cu relații au considerații potop, în timp ce autorii-autori, nici nu sunt citiți, comentați,cărțile lor nu-s difuzate, deși, după ce au fost tipărite, numai să le expediezi unde trebuie înseamnă eforturi, timp consumat, foarte mulți bani cheltuiți din pensia ori salariul destul de subțire, sunt mângâiat cu acest „Lui INO cu prețuire primăvăratică, Virgil Răzeșu, 10 februarie 2021”, înlocuitor de răspuns la actul prietenei de familie „critic exigent și competent” care i-a lansat provocarea – să scrie o a doua ediție a cărții cu președintele, continuare a celei din 2014,îndemn pe care i l-am făcut și eu care i-am publicat fragmente întregi în volumul 24 antologic ”Istorii, comentarii, miscelanea„, p.42-81, plus un interviu cu autorul publicat în revista Luceafărul din 27 ianuarie 2021.

                       Cartea lui Virgil Răzeșu m-a bucurat, este o ediție din nou bine muncită, o lucrare pe care bibliotecile și cititorii, intelectualii, studenții și elevii n-ar trebui să piardă ocazia  s-o citească, scrisă într-un stil elevat, cu fapte-fapte, ea este în cele 334 pagini, format acadmic, Istoria României nu doar din 89 încoace, ci cum subliniază autorul „La vreme de…COVID”,cu modestie, „ o posibilă carte – albă?, neagră? –a președinților noștri de după revoluție”, poate și după-după  că „viața merge mai departe…

                       Și ne avizează/avertizează  Virgil Răzeșu care cu cartea lui din 2014 a cam rămas cu ea necitită, nu îndeajuns răsfoită, popularizată, comentată – cum am constatat și m-am convins și eu când am realizat „Ancheta Cenaclului, cu tema, Ați primit cărțile? Ce faceți cu ele? Antologie”, Ed. Armonii Culturale, în două volume,312 și 412 pagini, 2020, cartea de față -zice autorul – nu numai că este izvorâtă din neputința-neputinței, ea se adresează tocmai neputințelor noastre ca să devenim europeni-europeni, respingând ce spunea ieșeanul Emil Palade, dobânditorul Premiului Nobel care susținea că poporul român s-ar număra printre puținele  care știu și reușesc  să renască din propria cenușă,  noi, actualii viețuitori  „trebuie să reaprindem  focul viu în vetrele noastre, fără să întindem mâna la străini”, pentru a cerși ce nu avem…

                       Cu gândul la un Mihai Tatulici care realizează și—și vinde ficțiunile, fără a citi cărțile colegilor, care prin comparație, erau, totuși inferioare, cartea în cauză se referea la o Românika, țară care nici nu există pe hartă iar eroi erau niște personaje cu nume care nu s-au pomenit vreodată în actele de stare civilă, urmată de altele tot la fel concepute, dar pentru că purtau pe copertă numele omului cu legături în lumea lui Mircea Cărtărescu, Hera Muller sau Radu Roman Patapievici, se bucură de succes, pe când cele cu teme și autori obișnuiți rămân cantonate în raftul de bibliotecă, cum ne-au scris persoane autorizate  de la bibliotecile județene Galați și Suceava în ancheta la care ne-am referit. De ani și ani și cărțile mele depuse în bibliotecile ieșene, la filiala Iași a USR, nu s-a găsit nici un încasator de salarii să citească vreuna, să o recenzeze.  Noroc de cei de la Liga Scriitorilor din România, de la Editura Armonii Culturale-Vrancea, care nu numai că au lecturat Ciclul „Istorii, comentarii, miscelanea”, le-au și Premiat, le-au acordat distincți de Excelență, mulțumesc

            Aviz cititorului, când e vorbă de trofee, dă Virgil Răzeșu și unor situații care aglomerează internetul, socotite total furturi materiale, dar mai cu seamă spirituale, morale,  unii autori,  puși sus-Sus, își pun la dispoziție, cu toptanul volumele către unii cumpărători ca să…devină apoi, certificat, membri ai USR, alții atașați la edituri, la filialele de creație sunt  cronicarii permanenți care contra bonus, din umbră legalizați, primesc comandă de cronică literară care numai ea netezește drumul către obținerea atestatelor pentru primirea îndemnizației de 50%, plus la pensia actuală, alt gen de furt, păcat că Virgil Răzeșu, doctorul,   n-a relatat  și de ce, la un moment, n-a fost primit în USR, poveste adevărată relatată de dânsul într-o altă ocazie.

            Scrise despre Covid și despre  alte atenționări – care tot Covid înseamnă – ca răspuns Doamnei ce îi este fană – autorul de Piatra-Neamț, a făcut ce a socotit a fi mai bine, „mai în glumă, mai în serios”, spune chiar el, s-a apucat de treabă, începând de la p.11și până la p.132, volumul, format academic, adică mai bogat în dimensiuni, formează partea întâia, revizuită și  continuată, a cărții primite, un rechizitoriu pentru un om special, președintele  României , restul paginilor, până la   334, constituindu-se în partea a două, fără anexe adăugite, bibliografie stufoasă—doar câteva note de subsol, fără ilustrații, chiar și cuprinsul il citim  din…cuprins, cănd ajungi la pagina cu  titlul ori subtitlul, dar o treabă foarte bună, judicios gândită,probă că și doctorii pot fi literați, critici de întâmpinare, ironici, umoriști…

                Cea  de a doua  ediție – circa 200 pagini –  a acestei scrieri înseamnă de fapt, continuarea monologului epistolar de acum șase ani – din 2014, își continuă,  „de-ale vieții”, colegul meu, Virgil Răzeșu, editor, autor a 27 volume, 7 traduceri, membru al Cenaclului de la distanță, primul „adrisant” și erou al variantei dintâi a cărții fiind cine știm noi, cel care a vândut flota română iar acum, cât e ziua de lungă și ceva din noapte, alături de Petre Roman care a falimentat România, la televizor dau lecții de prosperitatea pe care au amanetat-o străinilor, cu toate că la învățământul politic, înainte de 89  au citit altceva…

             De la 12 martie și până la 31 decembrie 2020 cartea în discuție, partea a doua, prezintă același interes, nu regretăm că ne-am numărat printre cei care l-au consiliat să o reediteze, epilogul ei fiind o analiză de autor a ce a fost și a rămas activiatea fecăruia  din președinții pe care i-a avut România, cu sfaturi de cetățean care votează pentru cel aflat în exercițiul muncii.

            Ion N. Oprea, Iași, 14 februarie 2021



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.662 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5