Întoarce Doamne timpul sorții cenzurat în ceasuri
Și îmi deschide porți pe drumuri pietruite-n vrafuri…
Și nu-mi cântà în orga vremii lucruri prefăcute,
Că sunt cascadă-n toamnă gri și-n gânduri nevăzute…
Mai dă-mi o clipă din vâltoarea care-mi cere-obolul,
Dă-mi curajul ce îmi fuge când trupu-mi cere solul,
Și nu mă legăna în visuri doar ca încercare,
Că sunt un timp legat în dor, și-atât de mult mă doare!
Mai prinde-mi, Doamne, stâlpul vieții-n armonii celeste,
Când mă desparți de lutul greu și Tu nu-mi dai de veste,
Mă ia de aripi care-s frânte și m-amăgesc cu semn
Trădat în ere cabaline și parfumat îndemn…
Mai cântă-mi, Doamne, cântul de sirenă înecată
Și lasă-mă pe țărmul vieții, să mai gust o dată,
Un zbor sortit, un zbor visat cu aripi desfăcute
În zori deschiși în curcubeu, în toamnele pierdute…
Și-apoi, mă ‘nalță-n cerul Tău amăgitor și neștiut,
Să-mi odihnesc tot sufletul, în rai visat și prefăcut!