Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

Vis dionisian

Era-ntr-o noapte grea, de dor,
Când plângea cerul călător,
Iar lumea, dusă-n vis adânc,
Tăcea-n codrul ei cel frânc.

Pe-o umbră veche l-am zărit,
Un chip de gânduri rătăcit,
Cu ochii duși spre nesfârșit.
Era Dionis, vis suit.

„Nu vezi tu, omule de lut,
Că totu-i vis și-abia-nceput?
Că lumea-i doar un gând pierdut,
Un dor ce n-a mai încăput?”

Și glasul lui, ca șoapta lină,
Curgea din noapte, cristalină,
Purtând o jale fără milă
Și vis de lume fără vină.

Omul era din altă lume,
Și din timpul fără de nume,
Era, și nu era din humă,
Și-n sine, gândul se consumă.

Mi-a spus de El, din vremi străine,
Și chipiul îi semăna în sine,
Și nu știam: era ori vine?
Sau cugetu’-i se naște-n mine?

„Sufletu-n veci nu se sfârșește,
Își schimbă chipul, dar trăiește,
Ca raza lunii ce plutește
Și-n mii de ape se ivește.”

Iar timpul nostru-i rânduit,
În cerc și-n veci ne-mărginit,
Unde trecutu-n viitor
Se-mbrățișează lucitor.

Singur, singur era sub stele,
Ca dorul dus din lumi mai grele,
Prea sus de gândurile rele,
Prea trist de visurile mele.

Și totuși, dulce ca o rază,
În noapte, pâlpâia o oază,
Un nume sfânt: Maria blândă,
Candelă-n inimă s-aprindă.

Sub somn pierdut, e vis curat,
E idealul neîntinat,
Un dor spre ceruri înălțat,
Un chip pe veci ne-ntunecat.

Dar doru-i mare, arzător,
Era de-a fi nemuritor,
Să treacă-al firii prag ușor
Și să devină gând-n zbor.

Și-n clipa-n care s-a crezut
Stăpân pe-al lumilor ținut,
Căzu — ca visul ce-a durut
Când zorii-l rup din nevăzut.

Atunci văzu, cu suflet frânt,
Că omul e doar umbră-n vânt,
Și-oricâte rugăciuni la cer,
Rămâne-n lutul efemer.

— „Cine ești?” eu i-am șoptit,
„Ești El ori vis neîmplinit?”
Zâmbi ușor, abia rostit:
— „Sunt gândul lui, cel rătăcit.

Sunt umbra ce se crede vie,
Sunt clipa fără temelie,
Sunt visul ce se-nchipuie
Că-i lume fără veșnicie.”

Și dus a fost… ca un suspin,
Ca norul stins pe cer senin,
Lăsând în suflet larg declin
Și dor adânc, adânc suspin.

Iar eu, rămas-am urmărit
De-un gând ce-n mine s-a ivit:
De-a fost el viu și s-a ivit
Ori eu în vis l-am întâlnit?



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.840 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania