Mi-e dor mereu de Moșul din copilărie,
Nici nu-l vedeam, nu-l auzeam, dar el era
În sufletul curat din iarnă-n sărăcie
Și-n iureșul cel surd, năvalnic stol de fluturi.
.
Și colindà-nfruntând zăpezi în neuitare,
Pe sub „ferești” trosnind în albul înghețat,
Și îmi părea că noaptea lui era prea mare,
Iar eu, sub plapumă de nori dospeam povești.
.
Îmi mirosea a brad și-a mere ionatane,
Ardeau mocnind în jar dorințe de copil,
Se-nvolburau prin sat mirosuri ancestrale,
Chemând cu zurgălăi pe Moșul din povești.
.
Aștept și-acum pe Moșul nevăzut, în iarnă
Să îmi descânte cu alint o lacrimă
Și să m-adoarmă-n cântec ostenit de larmă,
Cu răzvrătiri de foc sub cetina de brad.
.
În iarna cu zăpezi și visuri înghețate,
M-afund în asfințit ca un acord în noapte.
12 decembrie 2023
Vis în iarnă