Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Visele mi-au dat aripi
Cu capul de atâtea vise răvășit
Admir fuga norilor nestingherit,
Timpul mofturos tot mai monoton curge,
Ierburile moi îngână un cântec dulce.
.
Soarele încă mai ține în brațe pământul
Deși omenirea îi oprește avântul,
De unul singur pe cer se plimbă
Să ne arate cum vremea se schimbă.
.
În grădinile cu flori aburii se risipesc,
Razele luminoase din livezi strălucesc,
Mesteacănul din pajiștea de trifoi doarme,
Petalele risipite îmi sângerau în palme.
.
Într-o inimă de plop o coțofană cântă,
Umbra luminii chipul îi sărută,
Fluturii într-o cupă de iasomie vâslesc,,
Albinele harnice în stupi foiesc.
.
Lumina a devenit un straniu cuvânt
Când timpul s-a încovoiat la pământ,
Visele mi-au dat aripi de vultur să zbor
Peste frumusețile vieții pe care le-ador.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania