Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Volumul Cumulum – I N O, la 87 de ani

Primit pentru publicare: 12 Iul. 2019
Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Publicat: 12 Iul. 2019
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Cu onoare și deosebită apreciere, astăzi, 10 iulie 2019, a ajuns în „mâinile” redacției Revistei Luceafărul încă un volum cu și despre marele condeier Ion N. Oprea, este vorba despre volumul Cumulum – I. N. O. La 87 de ani, apărut la editura PIM, Iași; coordonator fiind prof. Ana Dumitrescu. Această mică enciclopedie, cu și despre scriitorul Ion N. Oprea, cuprinde 240 de pagini și este structurată în patru părți: I – Noi despre el, II – Cumulum-biografic, III – Onorifice și triste, IV – Stând de vorbă în doi.

În prima parte, Noi despre el, se regăsesc opinii, gânduri, versuri închinate Omului Ion N. Oprea, dar și articole, publicate de-a lungul vremii în diferite reviste din țară, semnate de scriitori care apreciază munca deosebită și nestinsul har de a scrie ale lui Ion N. Oprea. Printre semnatarii aprecierilor cuprinse în această primă parte se regăsesc nume ca: Marin Ifrim, prof. Ana Dumitrescu, Ion Istrate, Constantin Hușanu, Ioan Grămadă, Teona Scopos, Vasile Filip, Dorina Stoica, Mihai Bejinaru, C. D. Zeletin, Constantin Nițu, dr. Aurel C. Panfil, Gheorghe A. Stroia, Camelia Nenciu, Mihai Ghiur, Aurora Sârbu, Mioara Niculescu, Martha Eșanu, Mircea Popescu, Crețu Gheorghe etc.
Partea doua, Cumulum – biografic, începe cu o mărturisire a lui Ion N. Oprea sub titlul „Marea Unire de la 1918 – rod și al activității scriitorilor de la Academia bîrlădeană, omagiate în volumul <Să ne iubim pământul strămoșesc>, antologie, 2018, autori membrii Cenaclului la distanță…”; apoi, la pag. 87, facem cunoștință atât cu omul, cât și scriitorul Ion N. Oprea, aici începând a fi relatate date biografice, biobibliografice, dar și referințe critice (în volume sau reviste), referințe redacționale ș.a.
A treia parte, Onorifice și triste, include titluri și însemne onorifice primite de Ion N. Oprea – scriitorul și „apostolul […], cât și promotorul înflăcărat” (Ion Istrate), al publicației noastre, Luceafărul –, de-a lungul vremii; însă, tot în acest capitol, sunt așezate câteva articole prin care este amintit, omagiat, nimeni altul decât, Marin Ifrim – un scriitor original, apreciat prea puțin pentru valoroasele sale opere. În articolul „Marin Ifrim, Buzău, in memoriam…”, publicat în revista Luceafărul (online), la data de 16 martie 2019, Ion N. Oprea mărturisea cu durere, îndurerarea parcă scurgându-i-se printre rândurile semnate, că: „[…] Am aflat că cel care m-a descoperit, care a scris cu atâta mare răspundere despre <Academia Bârlădeană și Vasile Voiculescu>, […], cum n-au încercat comentarii alții mai îndreptățiți – de la Bârlad, Vaslui ori Huși – și care îmi promisese că va reveni cu noutăți la ea, dar și la cărțile care tot i le-am trimis la Buzău, a murit. […] Îndoliat, ca și prietenii mei de la Cenaclu, am aprins candela și lumânarea pentru Marin Ifrim.”.
În ultimul capitol, Stând de vorbă în doi, sunt așezate câteva două interviuri consistente, printre care unul semnat de Georgică Manole, intitulat „Zece întrebări pentru… Ion N. Oprea”, iar al doilea fiind semnat de Gheorghe A. Stroia și purtând titlul „În dialog cu inima… Ion N. Oprea”.

„Cum poți cinsti, onora și aminti ce face omul în timp, mai lesne, decât imitându-l, adunându-i din texte, personale ori ale colegilor lui, ai noștri, menționându-le, păstrându-le, dăruindu-le, ca cineva, și mâine, să le aibă?”[1].
Acest volum nu doar cinstește și onorează, ci și dă exemplu tinerelor generații și nu numai, atât prin munca asiduă depusă pentru a duce la bun sfârșit această mică cartea de vizită a prestigiosului condeier, Ion N. Oprea, cât și învățarea respectului (care din păcate merge pe drumul dispariției), față de cultură, oamenii literelor și întreaga lor activitate, căci ei sunt cei care scriu istoria unui neam, căci istoria este scrisă de mâna care ține condeiul și nu neapărat de cei care o înfăptuiesc, este o medalie cu două fațete, neputând exista una fără cealaltă.

Note:
[1] Prof. Ana Dumitrescu, „Mărturisire”, pag. 5, vol. „Cumulum – I.N.O la 87 de ani”, Editura PIM, Iași, 2019