CORIDOARE DE LUMINĂ de Maria Cernătescu reprezintă o incursiune poetică fascinantă în universul iubirii și al luminii, care acționează ca forțe transformatoare asupra existenței. În acest volum, autoarea reușește să creeze un echilibru între claritatea expresiei și adâncimea trăirilor sufletești, oferind cititorilor nu doar versuri, ci și o introspecție filozofică asupra fragilității și frumuseții vieții.

                Poeziile sunt structurate într-o manieră ce reflectă o maturitate artistică și o conștiință lirică bine definită. Limbajul poetic este bogat în imagini și metafore, fiecare vers fiind construit cu o subtilitate care invită la meditație și la o înțelegere mai profundă a dimensiunii umane. Temele predominante sunt lumina ca simbol al revelației, iubirea ca forță universală, și conexiunea spirituală cu lumea din jur, prezentate într-un cadru artistic rafinat.
              Volumul se înscrie în tradiția poetică a Mariei Cernătescu, continuând linia introspectivă și estetică a lucrărilor sale anterioare, dar aducând în același timp o nouă profunzime și o abordare inovatoare. Poezia sa este descrisă ca fiind o „arhitectură interioară,” unde fiecare cuvânt are un rol precis în construirea unui edificiu al sensurilor și trăirilor.
              În plus, CORIDOARE DE LUMINĂ este văzut ca un dialog între pictură și poezie, unde lumina devine nu doar subiect, ci și instrument artistic care pune în valoare frumusețea cuvântului.
Simbolistica din CORIDOARE DE LUMINĂ de Maria Cernătescu este extrem de bogată și rafinată, fiind un element esențial al poeziei sale. Lumina este simbolul central al volumului, fiind asociată atât cu ideea de revelație, cunoaștere și iluminare spirituală, cât și cu puritatea și frumusețea interioară. În multe poezii, lumina este prezentată ca o cale de acces către o realitate superioară, un coridor simbolic ce leagă lumea materială de dimensiunile transcendentale.
Pe lângă lumină, alte simboluri recurente includ:
Coridorul – spațiu de trecere, de transformare, de călătorie interioară. Coridorul poate fi interpretat ca un simbol al căutării de sine și al descoperirii spirituale.
Apa – simbol al curgerii vieții și al purificării, reflectând fluxul neîntrerupt al timpului și emoțiilor. Apa apare ca un element purificator și dătător de viață, dar și ca un martor tăcut al trăirilor poetice.
Culorile – în special alb și auriu, care sugerează sfințenie, iluminare și perfecțiune. Culorile joacă un rol artistic important, contribuind la construirea unei imagini poetice complete.
Pe un plan analitic, poeziile din acest volum sunt scrise cu o construcție meticuloasă, unde fiecare cuvânt poartă o semnificație precisă. Maria Cernătescu se joacă cu ambiguitățile lingvistice și dă sensuri multiple fiecărui simbol, ceea ce permite interpretări diverse. Spre exemplu, lumina poate fi citită ca o metaforă a iubirii, dar și ca o expresie a divinului.
                Un alt element remarcabil este dialogul subtil dintre poezie și pictură. Versurile par să fie pictate pe o pânză imaginară, unde fiecare imagine poetică devine un tablou care invită cititorul să contemple sensuri adânci. Stilul liric al autoarei combină meditația filozofică cu delicatețea emoțională, dând naștere unor poezii care rămân întipărite în suflet.

Cristian Ovidiu Dinică