Primit pentru publicare: 13.05. 2015

Alegeri libere

,,[…]
La terminarea războiului, la 09. 05. 1945, România se afla cu armata sovietică în ţară şi promova, la conducere, comuniştii. Se fluturau lozincile:

Stalin şi poporul rus
                        Libertatea ne-au adus!

Iar Sadoveanu a scris în presă: LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT. Şi, pentru aceste cuvinte frumoase, a fost numit în prezidiul ţării, alături de comunişti. Regele nu mai conta, se lăsa şi el moale, că se temea de ruşi. Dar, de ce s-a temut, nu a scăpat, că la 30 decembrie 1947 i s-a pus în faţă demisia şi a plecat cu un tren încărcat de avere (nu ştiu de unde o avea) spre Franţa, Austria, Elveţia, care l-au primit cu respect, ca pe un şef de stat expulzat. Pe acolo s-a însurat cu Ana, soţia lui, şi de acum căreia îi zice Regina, când vorbeşte despre ea. Nu ştiu de unde Regină, că nu a domnit niciodată. După cum nici regele Mihai de Hohenzelern nu a fost încoronat rege al României. A purtat acest titlu onorific.

Ţările europene cereau ruşilor să se retragă din România şi să-i lase pe români să-şi urmeze viaţa cum vor ei. Dar ruşii, ca porcul, nu se uitau la criticile europene. Şi au făcut ceva ca să legalizeze comunismul în România: au organizat alegeri libere în noiembrie 1946 şi au pus pe liste partidele comuniste şi P. S. D. cu semnul SOARELE. Această uniune de partide au numit-o B. P. D. (Blocul Partidelor Democrate). Au mai pus pe liste P. N. Ţ. (Liberalii) cu semnul „|” (Drumul drept). Şi au mai fost câteva semne neimportante. Alegerile libere s-au desfăşurat în România la data de 19 noiembrie 1946, de la orele 5:00 dimineaţa până la ora 9:00 seara.

La noi, la Mitoc, a venit preşedinte al secţiei de votare, Alexandru Criclevăţ, învăţător gr. I din Dorohoi. Când a venit în sat s-a prezentat la mine, la recomandarea inspectorului şcolar şef de la judeţul Dorohoi, Grigore Davideanu. L-au cazat la mine, că eu eram şi preşedintele P. S. D. pe comuna Mitoc. Nu aveau ce zice comuniştii, că P. S. D. era înfrăţit în alegeri cu P. C. R. , cu semnul SOARELE. Preşedintele mi-a spus:

• Măi, Pascal, ascultă la mine! În aceste alegeri, ieşim noi. De acum ne vor conduce comuniştii şi ruşii. Să te dai cu dânşii, dacă vrei să-ţi fie bine. Să nu te pui cu proştii, că ăştia te omoară aşa cum l-au omorât, la Bucureşti, pe Constantin Tanase, cel mai mare artist de comedie al tuturor timpurilor.

L-au omorât pentru că, la un spectacol al teatrului său „Cărăbuş”, a cântat:

De la Nistru pân’ la Don
                        Davai ceas, davai palton.
                        Davai ceas, davai soţie,
                        Haraşo tovătăşie!

Când a cântat acest cântec, Tanase era deghizat ruseşte şi cu ceasuri de masă agăţate de gât, iar pe mâini avea ceasuri de mână şi de buzunar, aşa cum umblau unii ruşi prin ţară, după ce confiscau ceasurile pe stradă şi prin case.

Preşedintele Criclevăţ mi-a spus să fiu alături de el la secţia de votare, dându-mi şi o insignă cu SOARELE, s-o port în piept. Curentul politic, la Mitoc, era P. N. Ţ. (în frunte cu Vasile Dăscălescu). În timpul alegerilor, ţărăniştii m-au ameninţat că, dacă ies ei în alegeri, nu mă mai lasă director la şcoală.

Şi, la alegeri, la Şcoala Mitoc, au participat satele: Mitoc, Ghireni-Cort (azi, Horia), Crasnaleuca şi Cotul Miculinţi. Alegerile au decurs aproape binişor, cu unele ieşiri obraznice din partea P. N. Ţ. , care puneau pe geam fluturaş cu ochiul lor şi strigau: „Jos, comuniştii!”. Preşedintele mi-a spus să merg afară, la învăţătorul Vasile Dăscălescu şi să-i spun să liniştească lumea ca să-i fie bine mai târziu. Preşedintele avea două hârtii pregătite în buzunar: Lista Albă şi Lista Neagră. Pe Lista Albă m-a trecut întâi pe mine, iar pe cea Neagră l-a trecut întâi pe Dăscălescu P. N. Ţ. . Pe parcurs, a completat ambele liste, dar nu mi le-a arătat tot. La ora 21:00 s-au terminat alegerile. Preşedintele a ieşit afară şi a strigat dacă mai este cineva de votat. Nemaifiind nimeni, a spus să fie linişte că începe numărătoarea voturilor. La uşă a pus pe cineva ca să nu se umble pe uşă, în timpul numărării voturilor. Preşedintele a anunţat că, fiecare delegat din secţia de votare (eram 12) să noteze ce semn va ieşi pe buletin. Preşedintele scotea câte un buletin din urnă, îl arăta pe rând la toţi cei de faţă, apoi îmi dădea buletinul mie, să-l pun pe foc, că doar nu mai era ce face cu aceste buletine, dacă le menţiona fiecare pe carnet: SOARELE, OCHIUL, DRUMUL DREPT etc. La ora 24:00 s-a terminat numărarea voturilor şi s-a trecut la adunat semnele:

N. Ţ. – 490
N. L. – 210
SOARELE – 51
Celelalte …
S-au scris aceste rezultate pe un proces verbal adus de preşedinte, de la Dorohoi. Au semnat toţi cei prezenţi şi s-a bătut din palme că au reuşit P. N. Ţ. – iştii.
Preşedintele Criclevăţ a venit cu mine acasă şi am mâncat, am băut câte un pahar de vin, apoi el a spus:
Du-te, măi, Pascal, afară şi vezi să nu fie careva prin jurul casei.
Nu era nimeni. El a luat un nou proces verbal şi l-a completat:

N. Ţ. – 30
N. L. – 25
P. D. – SOARELE – 656
…
După ce a completat procesul acesta verbal, a început să semneze indescifrabil 12 nume care erau pe celălalt proces verbal. M-a pus şi pe mine să semnez.
Vezi, măi, Pascal, care e rezultatul corect al alegerilor, aici, la noi?
Mi-a arătat că avea în buzunar un pistol. Mi-a spus:
Securitatea mi-a dat acest pistol şi mi-a spus: „Dacă nu aduci rezultatul că am ieşit noi în alegeri, trage-ţi un glonţ în cap, ca să nu-ţi tragem noi.” Şi, iaca, o fac de frica morţii. […]”.