Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU… GHEORGHE ZAIŢ

G Manole 020Primit pentru publicare: 22 ian.2015.
Autor: Georgică MANOLE, redector șef la Rev. Luceafărul”.
Publicat: 22 ian.2015.

 

ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU… GHEORGHE ZAIŢ

 „Am fost şi sunt atras de locurile pitoreşti ale copilăriei mele”

 Georgică Manole: Sunt peste patru decenii de când v-aţi ataşat, până la contopire, altui topos: cel vrâncean. Ce ar trebui să ştie botoşănenii, cei dintre care aţi plecat în lume, despre Gheorghe Zaiţ?
Gheorghe Zaiţ: Am absolvit, în anul 1968, Liceul de Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iaşi, apoi am urmat Facultatea de Arte Plastice din acelaşi oraş. Din septembrie 1972 am început activitatea în învăţământul vrâncean, ca profesor de desen. Am fost consilier al Inspectoratului pentru Cultură Vrancea, inspector şcolar, director al Palatului Copiilor din Focşani şi director adjunct al Liceului de Artă „Gheorghe Tăttărescu” din Focşani. În calitate de pictor şi grafician am organizat 10 expoziţii personale, am participat la numeroase expoziţii de grup şi colective în Focşani, Bucureşti, Bacău, Galaţi, Suceava, Târgovişte sau Chişinău.

M.: V-aţi născut la 28 ianuarie 1949 în Zahoreni (comuna Manoleasa) din judeţul Botoşani. Mai sunteţi tentat, ca în pictura dumneavoastră, să vă lăsaţi copleşit de molcomul şi dulceaţa meleagurilor natale (pădurea Zahoreni, Volovăţul, Prutul, Ţara de dincolo de Prut, satul vecin Borolea, oamenii locului etc.)?
Gh. Z. : Am fost şi sunt atras de locurile pitoreşti ale copilăriei mele. Am pictat peisaje având ca pretext natura Zahoreniului şi al împrejurimilor sale. Încă sunt atras de farmecul inegalabil al poienelor de la 10 Mai, de casa pădurarului Hromei, de casele cu o expresivitate arhitecturală deosebită de la Flondora, Borolea sau de la Sarata-Basarab. Multe din peisajele Zahoreniului le-am expus în expoziţiile personale.

M.: Care sunt principalele teme care transpar din pictura lui Gheorghe Zaiţ?
Z.: Abordez toate genurile de pictură: peisaj, portret, natură statică sau compoziţie. Dominant în creaţia mea este peisajul.

M.: Cum percepeţi condiţia artistului (în general), a artistului plastic (în particular), din România de azi?
Z.: Personal sunt răbdător şi domestic, am pictat conştient, am expus, am făcut mulţi colecţionari fericiţi, am oferit lucrările mele iubitorilor adevăraţi de frumos.

M.: Ştiu că sunteţi într-o comuniune de idei cu profesorul, scriitorul şi publicistul

Vasile Lefter, cel care mi-a fost şi mie profesor în liceu şi căruia îi datorez o parte mare a devenirii mele. Aştept un portret, în cuvinte, a lui Vasile Lefter.
Z.: Vasile Lefter este un respectabil profesor de limba şi literatura română, un excelent profesor de limba spaniolă, este iubit şi apreciat de vrânceni în calitatea sa de scriitor şi publicist.

M.: Care este punctul dumneavoastră de vedere despre pictura naivă?
Z.: Apreciez pictura naivă. Dacă profesioniştii artei se depărtează de concret, naivii îndrăgesc concretul şi-l reprezintă aşa cum simt ei. În compoziţiile lor, pictorii naivi aleg figuri pe care le apreciază, fără să ţină cont de vreun curent artistic.

M.: Ce loc mai ocupă Eminescu în sufletul artistului Gheorghe Zaiţ?
Z.: Îl găsesc în sufletul meu fără să-l caut.

 M.: Un alt botoşănean stabilit în Vrancea, Constantin Pavel, spune că, exceptând  caricatura, „stăpâneşte tainele producţiei de beton, îl şi toarnă, pune gresie şi faianţă, face clătite, iar în rest… este spectator în marea Grădină a lui Dumnezeu”. În afara picturii, ce alte taine stăpâneşte Gheorghe Zaiţ?
Z.: Nu stăpânesc taine. Mă consider un om normal într-o societate anormală.

M.: Preţ de câteva rânduri, fiţi criticul de artă al operelor semnate de Marga Doina Zaiţ, soţia dumneavoastră,…
Z.: ..Magda Doina Zaiţ este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, promoţia 1971, clasa profesorilor Dan Hatmanu şi Francisk Bartok. Doina face o pictură care te îndeamnă la reflecţie, dar există concepţiile expresioniste. În peisajele sale există tendinţa de simplificare a formelor, fără să se îndepărteze de structura şi regulile artei figurative.. A ilustrat diverse volume de poezii, poveşti pentru copii, monografii şi diverse volume de proză.

G.M.: … şi al lui Ionuţ Zaiţ, fiul.

  1. Z.: Ionuţ Zaiţ este absolvent al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, promoţia 2001. În pictură se manifestă, cu predilecţie, pentru culorile deschise. Este autor de portrete, peisaje, naturi statice, compoziţii, tratate într-o viziune apropiată de viziunile moderne ale realismului.. Este în pictura sa energie.

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. manole georgica spune:

    Distinsul nostru colaborator, scriitorul şi publicistul Vasile Lefter, ne atrage atenţia că pe soţia pictorului Gheprghe Zaiţ o cheamă MARGA şi nu MAGDA. Mulţumim pentru observaţia făcută, iar cititorilor noştri le recomandăm ca răspunsul la cea de-a noua întrebare să înceapă astfel: „MARGA DOINA ZAIŢ ESTE ABSOLVENTĂ…”

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5