Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
.
ZI DE VARĂ
E o zi liniştită şi netedă
Ca un os de căprioară splendidă,
Cerul albastrul de Voroneţ a-mprumutat,
Pomii cu verde de Suceviţa s-au îmbrăcat.
Aerul peste tot e înmiresmat,
Dealul cu numeroase flori e acoperit,
Pe câmpie miroase a fân cosit,
Peste tot se aude numai un ciripit.
Vântul trece prin tufe de ploaie sărată,
Roiuri de albine în coloane înoată,
Să depună polen din floare deodată
Şi miere dulce care-ţi lasă gura apă.
Într-un ochi de apă de lângă baltă
Un stol de porumbei de zor se scaldă,
Cu mişcări delicate-şi înfoaie penele
Scuturându-şi cu migală aripile.
Ca un mesteacăn subţire,neclintit
Mă aşteptai într-o barcă liniştit ,
Cu lopeţile-n mână resemnată
Într-o rochie de mireasă îmbrăcată.
Similare