Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Nicolae Iorga parlamentar şi editarea discursurilor sale

Primit pentru a fi publicat de la autor, Dan Prodan, 28 iul.2014.
Editor: Olivian Ivaniciuc,31 iul.2014.

 Nicolae  Iorga  parlamentar  şi  editarea  discursurilor  sale

Activitatea complexă de parlamentar a fost una din multele direcţii de acţiune a lui N. Iorga. Începută în mai 1907, ca deputat al Colegiului al II-a din Iaşi (oraşul ultimilor ani de liceu şi al studenţiei sale), zbaterea parlamentară a lui Iorga s-a manifestat în diferite forme, conform legilor specifice ale timpului: interpelări, discursuri, propuneri de răspunsuri la persoane / acte normative, proiecte de legi sau regulamente, conducerea Camerei Deputaţilor, propuneri de comemorări, de validări / invalidări parlamentare, de acordare a cetăţeniei româneşti, prezentare şi răspunsuri la telegrame oficiale interne şi internaţionale, cuvinte de deschidere / de închidere a sesiunilor parlamentare, atitudini faţă de donaţii parlamentare, schimburi / vizite oficiale inter-parlamentare, ridicarea imunităţii parlamentare, comemorări în plenul parlamentar.

Marea majoritate a acestor „produse” ale activităţii parlamentare diverse a lui Iorga au fost incluse în primele două volume ale unui nou şi necesar proiect editorial restitutiv: N. Iorga, Discursuri parlamentare. Iniţiativa nu este nouă. Paternitatea unei astfel de intreprinderi i-a aparţinut lui Iorga, în perioada interbelică, fiind astfel o ediţie de autor. Ea s-a materializat parţial, doar prin apariţia vol. I (perioada parlamentară iunie 1907 – iunie 1917, Bucureşti, 1939) şi vol. II (perioada parlamentară decembrie 1919 – iunie 1923, Bucureşti, 1940). Ulterior, cauze obiective au împedicat editarea volumelor următoare ale ediţiei I, antume. Peste patru decenii, în 1981, Ion Constantinescu, fost colaborator al lui Iorga la Aşezământul Tipografic DatinaRomânească de la Vălenii de Munte, jud. Prahova, în ultimii ani de viaţă ai Magistrului, a editat o selecţie a intervenţiilor parlamentare ale omului politic român (N. Iorga, Discursuri parlamentare,1907 – 1917,  introducere şi antologie de Ion Constantinescu, Editura Politică, Bucureşti, 1981, 372 p., cu 20 de fragmente de cuvântări de la tribuna Camerei Deputaţilor).

Iniţiativa proiectului ediţiei a II-a a Discursurilor  parlamentareale lui Iorga aparţine organizatorilor inimoşi şi cu bani ai cursurilor Universităţii de vară de la Vălenii de Munte, jud. Prahova, iar componenta ştiinţifică – restitutivă este realizată de Georgeta Filitti (Bucureşti).Cele două volume editate până acum sunt: Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, vol. I (1907 – 1917), ediţia a II-a, îngrijirea textului, prefaţă şi note de Georgeta Filitti, Editura Mesagerul, Chişinău, 2011, 846 p.; vol. II (1919 – 1923), ediţia a II-a, îngrijirea textului, prefaţă şi note de Georgeta Filitti, Editura Mesagerul, Chişinău, 2012, 882 p.

Vol. I (1907 – 1917) include intervenţiile parlamentare ale lui Iorga în deceniul anterior anului Marii Uniri din 1918, în probleme fundamentale ale modernizării societăţii româneşti la începutul secolului al XX-lea: răscoala ţăranilor din 1907; problema agrară; chestiunea electorală; problema legilor moderne necesare în România timpului; obiectivele politicii externe româneşti; sprijinul acordat luptei naţionale, politice, sociale, culturale, identitare, religioase a românilor din Transilvania, Bucovina, Maramureş, Crişana, Banat, Basarabia; neutralitatea şi participarea României la Primul Război Mondial; ajutorarea românilor din Serbia; problema evreiască în România antebelică; reorganizarea Dobrogei şi deplina sa integrare în Regatul României. De asemenea, Iorga a adus în discuţie şi probleme punctuale ale deceniului1907 – 1917: Comisiunea Istorică a României; răspunsuri la Mesajele anuale ale regelui Carol I; calitatea îndoielnică a „restaurărilor” monumentelor istorice româneşti realizate de arhitectul francez Lecomte de Noüy; aniversări sau comemorări istorice naţionale româneşti ori europene. Vol. I include 69 de intervenţii parlamentare ale lui Iorga, aranjate cronologic, cu note explicative la sfârşitul documentului respectiv (pp. 23 – 844).  Georgeta Filitti a redactat o Notă asupra ediţiei şi a vol. I (p. 4) şi o Prefaţă intitulată Un justiţiar (pp. 5 – 22), care termen rezumă spiritul activităţii parlamentare a lui Iorga între 1907 – 1917. Georgeta Filitti a concluzionat că „Prezenţa lui Nicolae Iorga în Parlament nu îi defineşte doar mai pregnant propria personalitate dar, prin tematica abordată, oferă o interpretare magistrală a faptelor petrecute în epocă. În plus, ne sileşte să admitem că Parlamentul poate fi o arenă de dezbateri constructive, unde ambiţia, cultura, talentul trebuie puse în slujba binelui public. Acastă perspectivă ne-a îndemnat, o dată în plus, să începem republicarea discursurilor parlamentare ale istoricului”(p. 22).

Următorul volum, al II-a, cuprinde intervenţiile parlamentare ale lui Nicolae Iorga în perioada decembrie 1919 – iunie 1923, ani în care istoricul – deputat a activat continuu şi intens pentru: consolidarea României Mari, înfăptuită în martie – decembrie 1918; integrarea rapidă şi fără probleme a noilor provincii româneşti (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat) în România unită; actualizare şi completare legislativă la nivel naţional; reforma agrară, electorală etc.; redactarea, discutarea parlamentară şi adoptarea unei noi Constituţii; reaşezarea şi limpezirea vieţii politice şi parlamentare româneşti în noua entitate şi realitate naţională post – 1918; cunoaşterea şi combaterea mişcărilor şi grupărilor politice extremiste româneşti: socialiştii – comunişti sau cuziştii; normalizarea relaţiilor politice – parlamentare între putere şi opoziţie sau între majoritari – minoritari; politică externă românească realistă, de perspectivă etc. N. Iorga a luat cuvântul la tribuna parlamentarăşi în probleme punctuale, deja de uzanţă parlamentară: răspunsuri la Mesajele anuale ale Tronului şi la telegrame externe; aniversări sau comemorări ale unor evenimente istorice naţionale ori personalităţi româneşti sau internaţionale; polemici cu alţi parlamentari sau cu diferite ziare; donaţii ale Fundaţiei Culturale „Nicolae Iorga” etc.

Vol. II include 83 de luări de cuvânt ale istoricului – parlamentar între 1919 – 1923 (pp. 23 – 870). Trebuie menţionat faptul că, între  decembrie 1919 – iunie 1920, Iorga a fost preşedintele Camerei Deputaţilor, având astfel o contribuţie majoră la consolidarea României Mari, a vieţii politice – parlamentare interne. Georgeta Filitti a redactat o Notă asupra ediţiei şi a vol. II (p. 4) şi a scris o Prefaţă intitulatăIntransigenţă îndreptăţită (pp. 5 – 22), care sintetizeazăcaracterul activităţii parlamentare complexea lui Iorga între între 1919 – 1923, într-un mediu parlamentar caracterizat prin: „Interese imposibil de împăcat, pretenţii nemăsurate, un climat internaţional încă nelimpezit, dezacorduri determinate de mediul politic diferit din care proveneau reprezentanţii provinciilor istorice recent alipite, au generat tensiuni permanente, obstrucţii, blocarea unor proiecte de reformă” (p. 5).

În următorii ani, editorul şi sponsorii intenţionează să tipărească şi celelalte 4 – 5 volume ale oratoriei parlamentare a lui Iorga. Urez succes acestor curajoşi şi bine-intenţionaţi oameni de cultură şi restitutori, în acelaşi timp, ai operei parlamentare a marelui istoric – om politic născut la Botoşani. Trebuie însă să insist şi asupra aspectelor perfectibile ale ediţiei a II-a a Discursurilor parlamentare iorghiste. Astfel, am întâlnit multe greşeli de tehno-redactare, dovadă a lipsei / superficialităţii corectării textului pregătit pentru tipar. Notele editorului sunt aşezate în pagină, la sfârşitul textului unei intervenţii oratorice, şi nu în subsolul acesteia, îngreunând pentru cititor corelarea între cuvânt / idee şi nota aferentă. De multe ori, cuvinte / propoziţii sunt tipărite cu un caracter de literă greşit: italic în locul celui obişnuit ori viceversa. La nivel conceptual, trebuiau introduse rezumate în limbi străine ale ideilor exprimate în fiecare Prefaţă şi Indice de nume (antroponimic, toponimic, hidronimic etc.) pentru fiecare volun. Varianta introducerii rezumatului şi indicelui în ultimul volum al seriei este îndepărtată şi puţin practică pentru istoric / cititor, pentru că ar trebui să aştepte nişte ani, pe de o parte, să utilizeze întotdeauna câte două masive tomuri şi să realizeze corelări între acestea, pe de altă parte.

În concluzie, un proiect editorial mult aşteptat, necesar, util, restituind cercetătorilor şi cititorilor documente parlamentare iorghiste puţin cunoscute şi utilizate. Încă un pas către un deziderat îndepărtat: Nicolae Iorga – Opera Omnia! Valoarea proiectului şi a primelor două volume editate până acum este dovedită şi de acordarea Premiului Naţional de Istorie „Nicolae Iorga” (de către Asociaţia Culturală „Nicolae Iorga” Botoşani, în strânsă colaborare cu PrimăriaBotoşani), ediţia a XII-a, Botoşani, 2014, d-nei Georgeta Filitti, restitutorul textelor, la 6 iunie 2014.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5