Primit pentru publicare: 23 ian.2016
Autor: Dorina RODU
Publicat: 23 ian.2016

24 Ianuarie – Unirea Principatelor Române

„Sculați, frați de-același nume, iată timpul de frăție!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpați
Aruncați brațele voastre cu-o puternică mîndrie
Și de-acum pe vecinicie
Cu toți mînile vă dați!

Hai, copii de-același sînge! Hai cu toți înre-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobîndim.
Pas, români! Lumea ne vede…pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei desrobire,
Viața noastră să jertfim!”  (V. Alecsandri, Deșteptarea României)

Am început acest articol, citând două strofe din poezia Deșteptarea României, scrisă de V. Alecsandri în anul 1848, care a fost intitulată inițial Către români, pentru a evidenția dorința, nu numai a poetului (care între anii 1860 – 1880 este considerat de largi cercuri ale opiniei publice din țară și de peste hotare drept scriitorul reprezentativ al românilor), ci și a poporului român de eliberare a patriei de sub suzeranitate străină.

Divanurile ad-hoc, alese în 1857, cereau prin Hotărârea Adunării ad-hoc a Moldovei cu privire la unirea Principatelor, oct. 1857 : ”
1.Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă (…);
2.Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. (…);
3.Neutralitatea pământului Principatelor.”.
Însă dorințele românilor sunt doar parțial satisfăcute din cauza opoziției Austriei, Turciei și Angliei. Conferința de la Paris din anul 1858 hotărăște ca Principatele să rămână state separate cu câte un domn și o Adunare, totuși să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Vasile Boerescu scria în perioada 14/28 august 1858, în ziarul Naționalul (fondat în octombrie 1857 de el însuși și tipărit la Tipografia Naționala a lui Iosif Romanov) :”Puterile europene ne-au dat garanția lor, certitudinea că noi vom exista în viitor, (…) însă restul nu depinde decât de noi, dacă vom ști să păstrăm drepturile strămoșilor noștri, de a ști să ne dăm cele mai bune legi (…), în sfârșit depinde de noi dacă vom ști să înfăptuim Unirea.”

Atunci, românii din Principate au răspuns opoziției marilor puteri europene cu un act de curaj și inteligență politică, folosindu-se de o formulare neclară din Convenția de la Paris pentru realizarea unirii, convenția nu interzicea în mod explicit alegerea aceleiași persoane ca domn în ambele Principate. Astfel, unioniștii îl aleg pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și apoi, domn al Țării Românești la 24 ianuarie 1859. Această alegere dublă a lui Alexandru I.Cuza are o semnificație importantă pentru români, ea fiind manifestarea a ceea ce numea Nicolae Iorga „Sistemul faptului împlinit, acest element de originalitate, creat de români ”. În prima parte a domniei sale, A.I. Cuza, a urmărit consolidarea unirii prin recunoașterea acesteia de către marile puteri în perioada martie-septembrie 1859 și prin desăvârșirea unirii în ianuarie 1862. În partea a doua a domniei sale, A.I. Cuza urmărește adoptarea unor reforme care să contribuie la constituirea dezvoltării societății. Bazele statului modern s-au pus pe următoarele reforme: guvern unic, adunare legislativă unică, comerț – Codul Comercial, învățământ – legea instrucțiunii, justiție – Codul Civil și Penal, administrație – legea comunală și legea consiliilor județene, legea agrară, secularizarea averilor mănăstirești (prima reformă numită de guvernul aflat sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu), unificarea administrației și a armatei.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a luat naștere prima universitate modernă din România, în anul 1860, în Iași, de altfel, care îi poartă și numele, de asemenea s-a înființat și Școala Superioară de Științe și Școala Superioară de Litere (punând bazele Universității de Stat din București), prin înființarea și ajutorul acestor unități de învățământ s-a trecut de la ortografia chirilică la cea latină. Tot sub domnia lui A.I.Cuza a apărut în mod oficial Armata Națională Română și s-au pus bazele învățământului militar.

Și astfel, prin Mica Unire, dar importantă, de la 24 ianuarie 1859 s-a făcut primul pas spre realizarea unificării statului național român și s-au pus bazele dezvoltării moderne ale României.

Bibliografie și siteografie:

1. Manual de istorie, Ed. Nemira, București 1999;
2. Dicționar de literatură română (scriitori, reviste, curente), Ed. Univers, București 1979;
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza (accesat la data de 22 ianuarie 2016);
4. http://ziarulunirea.ro/24-ianuarie-1859-mica-unire-unirea-principatelor-romane-sub-alexandru-ioan-cuza-240383/ (accesat la data de 23 ianuarie 2016)