Primit pentru publicare: 15 iunie 2016
Autor: Prof. Gruia COJOCARU, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 15 iunie 2016

Lişna – un sat îndoliat

In memoriam – Vlad-Petru Andrieş

Dimineaţă de iunie, 2016, duminică – 12. Liniştea zorilor e sfâşiată de urletul brutal al ambulanţei. Probleme curente, îmi zic. Abia târziu, aproape de miezul zilei, aflu că echipa de descarcerare scosese, dintre fiarele unei maşini, corpul unui tânăr de 20 de ani din satul Lişna.

            Vlad-Petru Andrieş îmi fusese elev la şcoala botoşăneană a satului Lişna. La învăţătură fusese un elev bun, însă în plan sportiv a purtat germenii atletului  pe care orice antrenor din sporturile de contact şi l-ar fi dorit. Personal, în cariera mea didactică, n-am văzut în niciun alt băiat o stofă de sportiv similară cu aceea a lui Vlad! Viaţa nu l-a ajutat însă să urmeze o carieră sportivă. A făcut parte din acea elită a copiilor din România, extrem de robuşti şi talentaţi, despre care, cu un pic de şansă, s-ar fi putut vorbi la nivel naţional şi mondial peste ani, dar care au rămas în anonimat pentru că nu li s-a întins o mână la momentul potrivit…

I-am împărtăşit aceste gânduri chiar la începutul acestei luni, într-o discuţie amicală. ,,Mă antrenez zilnic, trag de fiare!”, mi-a spus cu seninătate Vlăduţ, flancat de unchiul Ionel Ostafe, mândru de nepotul său. Privindu-i corpul sculptat, ştiai că băiatul nu minte.

Debutul zilei de 12 iunie 2016 i-a fost fatal. Un tragic accident i-a transferat viaţa de pe Pământ într-o altă dimensiune existenţială, acolo unde ,,nu este durere, nici întristare, nici suspin…”

Trăsnetul veştii a lovit din plin nu doar familia tânărului, unde durerea sugrumă orice alt sentiment, ci şi comunitatea locală. Suprapunându-se  cu alte două decese din săptămână, moartea lui Vlad Andrieş vine, pentru mulţi dintre noi, ca o lovitură în destinul satului.

Vorbind de o populaţie de sub o mie de locuitori, satul Lişna, motorul economic al comunei Suharău, deborda de viaţă şi dinamism până nu demult. Tragedia de astăzi ne aminteşte violent de catastrofa din decembrie 2015, când dascălul Ilie Leancă, mergând cu ajunul alături de preotul parohiei Lişna, a fost spulberat de o maşină în bezna nopţii. Aceste două decese sapă perfid în osatură comunităţii satului. Parcă nişte fire subterane, ce dădeau putere acestui sat secular, s-au rupt.

… Coborând în perimetrul detaliilor: în sâmbăta dinaintea plecării, Vlad, pentru siguranţă sau poate dintr-un soi de premoniţie, i-a oferit mamei sale, cu trei zile mai devreme,  cadoul pentru ziua ei. Aniversarea Mamei lui Vlad a venit însă cu o durere surdă, unde cuvintele pălesc.

 … Până când timpul va cicatriza rănile – nu înainte de ghilotinarea capetelor de pod ale morţii! –  să ne rugăm pentru sufletul lui Vlad-Petru Andrieş şi pentru toate sufletele celor plecaţi dintre noi, prin tragediile unui secol intrat stupid în criză de timp.

În Poiana liniştii, în fiecare an, Vlad, ţi se va face slujba parastasului, şi, după îndătinata rânduială liturgică, vom intona şi la Lişna Lumină lină, cântarea Poetului Nostru Naţional, Mihai Eminescu!

Dumnezeu să te odihnească în Pace, în Lumina Cetei Sale!