Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

40 de zile, fără Valentin

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


40 de zile, fără Valentin

Primit pentru publicare: 24 Ian. 2021
Autor: Gheorghe REABȚOV, Basarabia
Publicat: 25 Ian. 2021
© Gheorghe Reabțov, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

40 de zile, fără Valentin

 

Fratele meu Valentin își iubea Patria „nu că e mare, ci pentru că era a lui”, vorba lui Seneca.

Îndrăznea să-l parafrazeze pe Platon: „Fără mine nu există Moldova”. Nici Cahulul! Trinitate intimă: Frumoasa-Scheia-Cahul-pastorală, țesută cu dragoste fierbinte în lunca lui Caravasile. O istorie scrisă cu ascuțișul sabiei pe această falcă de pământ, care curge printre statui seculare. Un Cahul voievodal, legănat în brațele zeiței Clio!

Valentin mergea pentru dreptate și adevăr ca și țăranul din tabloul dramatic a lui Octav Băncilă: „1907”. În cămașă de in. Cu fruntea sus! Cu pumnii strânși!
A fost un scutier de nădejde al literei române, purtându-i armurile grele și convingătoare.
În familia noastră se vorbeau 7 limbi: româna, rusa, greaca, găgăuza, bulgara, franceza, engleza. Egale între egale!
În deplină armonie! Lipsite de xenofobie și de ură interetnică patologică.
Exemplu concludent de internaționalism sănătos!

Timp de trei decenii, Valentin s-a aflat în epicentrul Parlamentului din Republica Moldova, fiind consultant principal în cadrul Secretariatului Parlamentului Republicii Moldova, efectuând munca de translator și traducător-sincronist.
În această vastă activitate, Valentin a participat la sute de conferințe, seminare, mese rotunde, întruniri, traininguri, organizate de FMI, BM, PNUD, USAID, UNICEF, UNESCO, OSCE ș.a., de ambasadele SUA, Marii Britanii, României, Lituaniei, la acțiuni organizate de Președinția R. Moldova, Guvernul R. Moldova, diferite ministere și departamente, fundațiile „Soros-Moldova”, „Friedrich Erbert” ș.a.

Scrisul pentru Valentin era o a doua meserie, moștenită de la tata, care nu s-a închinat niciodată icoanelor comuniste, nu a vizitat vreodată bisericile lor ateiste. A publicat în aproape toate ziarele din republică.
A scris și despre renașterea națională și despre adevărul istoric (elucidarea „petelor albe” din istoria poporului nostru), dar și despre soarta de după 1940 a rudelor noastre, problema limbii române din Basarabia, despre războiul de pe Nistru și Transnistria, precum și pe alte teme. Iată ce scria Valentin: „Am apreciat foarte mult poziția principială a unor intelectuali, care au avut un cuvânt greu de spus în perioada de trecere a R. Moldova de la totalitarism la democrație, de la minciună la adevăr. I-aș numi, în primul rând, „pe cei cu care m-am simțit cumva înrudit sufletește – poetul Nicolae Dabija, regretații Constantin Tănase și Anton Grăjdieru”.

La întrebarea dnei Tatiana Corai de la ziarul „Timpul”, într-un interviu solicitat în 2011, „Ce v-a impresionat cel mai mult la cele mai importante evenimente din Parlament?”, Valentin a răspuns:
– Cred că cea mai puternică componență a Parlamentului a fost cea din anii 1990-1994. Poate că era mai puțin profesionistă, dar avea dorința de a schimba ceva. Și cred că a reușit. Anume atunci au fost votate Declarația de Suveranitate, Decretul cu privire la Putere, Declarația de Independență, Legea cu privire la proprietate, Codul Funciar.
T.C.: Despre cine dintre deputați ați putea spune că nu-i veți uita niciodată?
V.: – Pe cei din primul Parlament. E ca și prima dragoste, care nu se uită: Alexandru Moșanu, Gheorghe Ghimpu, Nadejda Brânzan, Vasile Șoimaru, Dumitru Brașoveanu… Într-o discuție privată, prin 1994, dl. Moșanu mi-a spus: „Sunteți cea mai informată persoană”.

Și încă despre o discuție particulară cu academicianul Petru Soltan, ex-deputat și ex-președinte al Comisiei pentru știință și învățământ în primul Parlament. Într-o zi m-a întâlnit pe scările Parlamentului și mi-a spus: „Domnule Reabțov, v-am citit un nou articol. Mi-a plăcut. Aveți un stil aparte. Dumneavoastră nu vă impuneți punctul de vedere sau părerea, ci aduceți argumente în favoarea temei pe care o descrieți”. Ținea mult la aceste aprecieri.
Scrisul mergea în paralel cu cititul. Iată ce scria el: „Citeam mult, ca să cunosc mai mult. Și acest lucru îmi permitea să traduc mai bine. Mă pregăteam pentru fiecare ședință, fiecare traducere pe care o făceam în cadrul Parlamentului, când eram solicitat la diferite structuri naționale sau internaționale”.

Valentin a fost un oștean curajos. La începutul anilor ΄90 ai secolului trecut, le-a adresat scrisori deschise moscalilor: lui Boris Elțin, redactorilor-șefi de la ziarele „Pravda”, „Komsomoliskaia pravda”, „Krasnaia zvezda”. Când se încălcau omenia elementară, bunul simț, adevărul istoric și lingvistic, în ochii lui Valentin scăpărau săbii de Damasc. Când îl călcau pe nervul dezgolit al inimii – electrocuta. Atunci semăna leit cu tata: devenea un patriot de zile mari.
În anii 1973-1983, a activat în calitate de ghid-translator la „Intourist”, unde a însoțit turiștii sovietici în 25 de țări de pe trei continente: Europa, Asia, Africa, asigurându-le traducerea din și în limba engleză.
A vizitat marile minuni ale arhitecturii mondiale: Catedrala Notre-Dame din Paris, Aia-Sophia, Taj-Mahal, Colizeul, Acropola, piramidele egiptene, în care se simte mâna neobosită a Creatorului. Temple și sanctuare cu ochii larg deschiși către Marele Albastru.

În 1987-88 a activat ca prezentator la Televiziunea Națională cu emisiunea pentru tineret – „De la Naslavcea la Giurgiulești”. A colaborat activ cu mass-media din republică, publicând peste 250 de articole, participând la emisiuni TV și Radio.
În 1996 a absolvit a doua facultate – cea de drept, care l-a ajutat să predea, prin cumul, timp de zece ani, Dreptul Constituțional, într-o instituție superioară de învățământ. Și apoi, cum să lucrezi printre legislatori, și să nu cunoști legile?
În 2012 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”.
A publicat două cărți: Aud Văd Văd Aud (2015) și O altă istorie olimpică (2019).
Pe coperta a patra a primei cărți, marele nostru poet și ziarist Nicolae Dabija își etala „verdictul” său profesionist: „Verbul lui are scăpărat de trăsnet, care se pregătește să lovească, și chiar lovește. El lovește în minciună, în nedreptate, în prostie, încenușându-le.
Probabil că aceasta e misiunea unui publicist cu har de la Dumnezeu. Să împrăștie bezna și să facă lumină mai multă. Numele lui e Valentin Reabțov.

Citiți-l! Răbdați-l! Admirați-l!”

De-a lungul celor 30 de ani de activitate în Parlamentul Republicii Moldova s-au perindat 5 președinți de țară și aproape 8 legislative. Grea e meseria de traducător-sincronist! Colegii din occident activează doar 4 ani în domeniul dat și pleacă… la pensie. Însoțiți de afecțiuni cardio-vasculare și ale sistemului nervos. O translatoare-sincronistă de la ONU primea cu 20 de mii de dolari mai mult decât Președintele SUA.
Valentin citea foarte mult despre personalitățile politice mondiale: Napoleon I, Talleyrand, Th. Roosvelt, W. Churchill, Dj.Kenedy ș.a.
Ultimul timp, colabora cu ziarul „Luceafărul” de la Botoșanii lui Eminescu. A publicat vreo 6-7 articole, și, de fiecare dată, se bucura de aprecierile redactorului-șef: „Articolul Dvs. e de nota 10!”.
Se știe că în culisele Puterii se dă o luptă acerbă între titani și pigmei, între valori și non-valori, între patrioți și ura-patrioți, între adevăr și minciună.

Parlamentul R. Moldova a devenit un teatru al absurdului, sau, mai bine zis, un teatru ieftin de bâlci, cu „actori” de dubioasă calitate, în care joacă adunături de țipălăi, „croitori” de hărți și declarații, hoți și mincinoși, care uită că în campania electorală promiteau marea cu sarea, punând interesele personale mai presus decât cele naționale, și unde Femida nu are ce căta.

Valentin a lăsat în șantier cea de a treia carte, care, cu siguranță, ar fi devenit un bestseller de toată frumusețea! Era rodul muncii sale de 30 de ani încheiați în Parlamentul Republicii Moldova, cu felia sa de adevăr, cu „experți” în istorie și lingvistică. Cu „bijuterii” lexicale, cu zel major de xenofobie, ignoranță crasă, ură patologică, insulte și amenințări – așa vedea Valentin urzeala delicioasă a acestei cronici parlamentare, care, cu siguranță, ar fi avut priză la cititori.

După plecarea dureroasă din cuvânt a lui Valentin, cerul sufletului meu e de plumb. Ca la Bacovia…
Fântâna ochilor mei a secat. Sunt un plug, uitat în brazdă. Clopote cu limba smulsă. Sunt un călător întârziat, într-o gară pustie. Și-s un pian dezacordat.
Gheorghe Reabțov, fratele lui Valentin
24 Ian. 2021

*
**
Frații Reabțov și mama lor



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5