Gheorghe Reabţov

Gheorghe Reabţov s-a născut la 6 aprilie 1946, la Cahul, într-o familie de distinși intelectuali: Daria și Constantin Reabțov, „iluministul de la Cahul”, cum i se mai spunea tatălui, autor al capitalei monografii „Cahul: istorie, personalități, cultură”. A absolvit Școala medie nr. 2 din Cahul, apoi a urmat cursurile Facultății de Limbi Străine a Universității de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în anul 1968. Ulterior a urmat diferite stagii metodico-didactice (Institutul pedagogic de Stat din Kiev – 1974, Universitatea de Stat „M. Lomonosov” din Moscova – 1985, Academia de Studii Economice București – 1992 și 2003, Universitatea de Vară din Saint Malo – 1996).

După absolvirea facultății, Gheorghe Reabţov a lucrat ca profesor de limba franceză la Institutul Politehnic din Chișinău (1971-1977), la Universitatea de Stat din Chișinău (1977-1991) și la Academia de Studii Economice din Moldova (din 1991). De asemenea, în calitate de translator, a participat la două olimpiade (Grenoble – 1968 și Moscova – 1980).

Membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova, Gheorghe Reabţov a fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu” (2010). Cărți de versuri publicate: „Țara Cahul” (1995), „Lacrima luminii” (2000), „Am muiat penița-n rouă” (2008), „101 poeme” (2011). Alte volume: „În lumea gândurilor înțelepte” (1996, în colaborare cu Constantin Reabțov), „Setea de cuvânt”(2006), „Gânduri printre rânduri” (2013) – aforisme și „O istorie olimpică” (2018) – memorialistică. Fost președinte și coordonator al Cenaclului Literar „Junimea” de la ASEM.