Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    45 de ani de la urcarea la  Cer a celui care a pus bazele reportajului literar românesc. “Și ziaristica este o artă !“ Spunea Filip Brunea-Fox

     

    Autor: Alexandru Florin ȚENE
    Primit pentru publicare: 11 Mai 2022
    Editor: Ion ISTRATE
    Copyright: © 2022 Alexandru Florin Țene, © 2022 luceafarul.net
    © 2022 by Agata
    Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
    Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
    NB
    Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


    Cunoscutul ziarist Filip Brunea-Fox, pe numele său Filip Brauner, s-a născut la Roman, în 18 ianuarie anul 1898perioada când a apărut prima enciclopedie românească, într-o familie de intelectuali evrei. În cursul primului război mondial s-a mutat cu familia la Iași.

    A debutat ca scriitor la Iași în revistele „Versuri și Proză”, pe care o edita  Jean Hefter și „Absolutio” ,a lui I. Ludo, inclusiv „Zări senine” La sfârșitul primului război mondial, în 1918, la vârsta de 20 de ani, Filip Brunea-Fox, împreună cu prietenii săi Benjamin FundoianuIosif Ross și Alexandru Philippide, a părăsit Iașiul și a venit la București. Ca ziarist a debutat la ziarul „Arena” din București.

    Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea Fox dorea în tinerețe să devină poet și s-a apropriat de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative acestui curent. În 1925 apăruse revista de avangardă „Integral”, autodefinită „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”,în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, precum Fox, Mac, Pan, Potomac, F.Br., F.Br.Fx., fx. El fost unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion CălugăruM. H. Maxy și Ilarie Voronca. Colaborarea la „Integral” a luat sfârșit odată cu ultimul număr, apărut în 1928, moment care a reprezentat și încheierea perioadei sale avangardiste.[1] În continuare el s-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale. Brunea-Fox fost redactor la ziarele Dimineața (1925-1937) și Adevărul (1932-1937) și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber (1933-1936). După interzicerea, în 1937, a cotidianelor Dimineața și Adevărul, de către guvernul Octavian GogaA.C. Cuza, activitatea lui Brunea-Fox s-a diminuat, el colaborând doar la publicații periodice.[1]. La „Dimineața” și „Adevărul” și-a făcut primii pași sub îndrumarea directorului Constantin Mille. Printre gazetele și revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Cuvântul liber”, „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea publicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”.

    După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a colaborat la „Adevărul” și „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”,„Scînteia”, la revistele Viața româneascăFlacăra, „Răspântia” (a lui I. Ludo), „Viața militară”, „La Roumanie d’aujourd’hui” , „Veac nou” etc

    O amintire dragă mie este momentul când l-am întâlnit pe Filip Brunea-Fox pe strada fostă Sărindar, acualmente Constantin Mille.Eu mă duceam la Informația București, dânsul venea din sens invers.L-am Salutat. Îl cunioscusem cu o altă ocazie la Casa Scânteii.

    -Ce faci tinere? M-a întrebaț.
    -Să trăiți maestre! La practică…
    -Tot la Informația?
    -Tot!
    -Ți-am citit poeziile din Luceafărul…nu sunt rele!Și eu am cochetat cu muzele…
    -Mulțumesc! Am citit poezia “Cazino”. îm amintesc câteva versuri
    -Spunele!
    “Femei beau marea cu paiul
    Toţi delfinii sunt în haină de seară
    În oglinzi chelnerii îşi oferă reciproc Malaga
    Pe terasă, farul fricţionează tâmpla baronului”.(… )
    -Bravo! Bravo! Dar, să șii că și “ziaristica pentru care te pregăteși este o artă!”
    -Și eu consider asta!

    Ne-am despărțit.De atunci nu m-am mai întâlnit cu dânsul.Eu plecând la Pitești-Găvana la ziarul “Secera și Ciocanul “să fac practică.

    Marele ziarist a scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul cărții „Orașul măcelului” (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București), publicată în 1944. A realizat un număr însemnat de fotografii având ca temă socială situația evreilor în România. Printre reportajele sale cele mai cunoscute se pot menționa Aspectele vieții de provincieIașul, cetatea umbrelorTârgul MoșilorInsula Ada KalehNopți bucureșteneTrenul fantomăLeproșii (despre „Infernul de la Lărgeanca”), Unde am să nasc?. A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la BorșaSighet șiOradea, și despre Evreii din Maramureș (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru AverescuIon Gheorghe DucaDr.Nicolae LupuConstantin ArgetoianuAlexandru Vaida-Voevod.

    “Cine a avut prilejul să-l citească pe F. Brunea-Fox n-a mai avut nevoie de recentul lui reportaj (n.m. – reportajul despre leproșii de la Lărgeanca) ca să știe că în acest anonim ziarist stă de veghe o inteligență sclipitoare și are pretenții un gust artistic exersat. E  aproape o nepoliteță să-i aducem omagii lui Brunea, în fața marelui public, de-atâta vreme ocolit de el, dintr-o înnăscută aristocrație – pe care i-a mânjit-o zilele acestea succesul”.Scria Tudor Arghezi despre  Filip Brunea-Fox în 1928

    Nopți bucureștene 1927
    Cinci zile printre leproși 1928
    Pericolul stupefiantelor 1929
    Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare, 1944. Reeditare la Editura Hasefer, București, 1997
    Hârca piratului. Peisaje dunărene, Editura Tineretului, București, 1957
    Porturi dunărene 1957
    Viața exploratorului arctic Constantin Dumbrăveanu
    Reportajele mele. 1927-1938, Editura Eminescu, București, 1979
    Memoria reportajului, Editura Eminescu, București, 1985
    A tradus din literatura universală, uneori în colaborare cu soția, Lisette Daniel-Brunea.

    Bengt DanielssonTerry pe urmele lui Kon-Tiki (în original, C Bengt Danielsson, Kapten Villervalle, Saxon & Lindströms Förlag, 1963.), Editura «Ion Creangă»,  din București, 1970
    Robert Louis StevensonComoara din insulă (în original, Treasure Island), Editura Tineretuluicol. Aventura 1966; editura Ion Creangă, București, 1983; editura Niculescu, București, 2005.
    Lion FeuchtwangerRăzboiul evreilor (cu Lisette Daniel-Brunea)

     A decedat la. 12 iunie 1977București, la vârsta de 79 de ani. A fost , unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc, fiind parte, de asemenea, a mișcării de naștere a suprarealismului românesc care  s-a desfășurat, în literatura română, pe parcursul perioadei interbelice și a continuat până la finalul anilor 40, atunci când s-a sfârșit sub presiunea instalării regimului socialist-criminal. Mai multe dintre trăsăturile curentului literar au fost reluate în anii 60, 70, însă a fost cenzurat de regimul politic.

     

    Al.Florin Țene

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5