„POLITICĂ, ALCOOL ŞI TUTUN”
– O CARTE ÎNDRĂZNEAŢĂ ŞI ULUITOR DE SINCERĂ –

 Profesiunea de jurnalist şi-a constituit azi o adevărată cultură instituţională. Există şi un cod deontologic al ziaristului din România. Sunt contabilizate 15 principii ziaristice care stau la baza moralei profesiei. Deşi îi erau suficiente, Ioan Rotundu respectându-le pe toate, a simţit nevoia să-şi adauge trei axiome comportamentale de la care nu s-a abătut:

1. Jurnaliştii care, folosind condeiul, se vor apleca numai asupra aspectelor plăcute ale vieţii, vor dispărea din peisajul ziaristic;

2. Jurnalistul trebuie să aibă o atitudine faţă de subiecte în aşa fel încât să fie abordate în toată goliciunea lor;

3. Nu este jurnalist acela care nu face muncă de teren, care nu bate judeţul pas cu pas.

Citind jurnalistica lui Ioan Rotundu, şi nu mă refer numai la aceea din această carte, am descoperit o predilectă aplecare spre componenta socială a vieţii. În acest context, voit sau nu, conştient sau nu, Ioan Rotundu este: 1. supraveghetor al mediului; 2. analist calificat al diferitelor componente ale societăţii; admirator al părţii socio-culturale cu scopul declarat de a lăsa ceva urmaşilor. De aceea, în scrierile domnului Rotundu se prefigurează o accentuată funcţie de legătură socială completată bine de funcţia catharctică. Cartea prezentată azi, 9 octombrie 2009, la Muzeul Judeţean , în faţa unui public avizat, este o carte cu dedicaţie, îndrăzneaţă şi uluitor de sinceră.

Dacă vorbim de câmpul jurnalistic luat ca spaţiu structurat, scrierile domnului Rotundu depăşesc ceea ce numim senzaţionalul cu orice preţ, trecând spre afirmarea valorilor obiectivităţii, apelând la câmpul literar, la câmpul artistic, completând astfel un câmp pozitiv de aşteptări.

Din cuvântul autorului

Viaţa a vrut ca eu să fiu cel care să scrie despre alţii, iar acei alţii să aibă proasta inspiraţie de a se implica în politică. Şi eu, şi ei, cu toţii, avem calităţi şi defecte. Numai că regula celor din presă este să scrie despre aspectele negative ale vieţii, pentru că tot viaţa a demonstrat că acele publicaţii sau jurnalişti care s-au aplecat cu condeiul asupra aspectelor plăcute ale vieţii, au dispărut din peisajul ziaristic. Iar în viaţă, când vine vorba de politică şi politicieni, domeniu la care, spune o vorbă, se pricepe tot românul, lucrurile şi faptele rele abundă.

Tocmai despre abundenţa defectelor politicienilor şi persoanelor publice scriu în cartea de faţă, cerându-le iertare că n-am putut să ies din tiparul jurnalistului şi să scriu despre faptele lor bune. Dar, am credinţa, şi cred că o au şi ei, că la judecata de apoi Dumnezeu va avea în vedere doar faptele bune, ignorându-le pe cele consemnate între copertele acestei cărţi. (…)

Eu mi-am păstrat stilul şi atitudinea de a aborda subiectele în toată goliciunea adevărului lor, ca să simtă şi cei în cauză ce înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi publice şi ce riscuri te pasc atunci când calci pe alături, nerespectându-le. (…)

Am făcut aceste precizări, pentru că toate aceste scrieri au şi caracter documentarist, pentru cei din viitor care se vor dovedi interesaţi de cum arăta viaţa şi mediul politic botoşănean a acestor ani.

Cu speranţa că cititorul se va simţi relaxat citind aceste relatări, iar cei despre care am scris se vor amuza, trecându-le supărarea pe viaţă, vă invit la lectură.

Ioan Rotundu

Revista Luceafărul.net, Anul 1, Numărul 10, 11 octombrie 2009