Primit pentru publicare: 13 aug.2016
CRONICĂ  DE  VASILE  LEFTER
Redactor: Lucian MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

Vasile David, un glas liric de departe

         Oraşul de pe Milcov rămâne un punct liric mereu proaspăt, generaţiei de poeţi consacraţi adăugându-i-se mereu alţii. Poetul Vasile David, cu cele trei volume, are în faţă modele de multe carate. E de ajuns readucerea în memorie a antologiei bilingve de poezie ivită pe meleagurile Vrancei, în care apar aproape toate vocile importante ale lirismului de la Milcov: Mihail Steriade, Constantin Frosin, Irina Mavrodin, Dumitru Pricop, Florin Muscalu, Al.G.Croitoru, Ion Panait, Adrian Botez, Constantin Ghiniţă, Virgil Panait, Paul Spirescu., Valeriu Anghel, Ion Croitoru.

         De trei ani, un tânăr vrâncean talentat, trăitor în vecinătatea Romei, publică succesiv, în 2014, 2015, 2016, în fiecare vară câte o carte de poezii, prin care  surprinde iubitorii de frumos cu vibrări lirice de excepţie, prin titluri incitante: ”Norul de vise”, ”Colindător străin,” şi ”Umbra stelelor”. Editurile sunt alese cu grija artistului pătruns de responsabilitatea cuvântului tipărit,, în ordine Editura Naţiunea, Editura Salonul Literar, Editura Minela. Cel care trudeşte pe meleaguri străine nu face rabat de la aspectul grafic al tipăriturilor.

Noul rapsod vrâncean, cunoscut deja în lumea literară românească, se numeşte Vasile David. L-aş numi noul poet “cu satu-n glas”.

         Titlul noului volum al migrantului Vasile David are o valoare oximoronică. Chiar din poezia-prefaţă,se deschide fereastra receptării textului poetic, atât la nivel obtuz, cât şi la nivel obviu. Lectorul avizat, dar şi lectorul comun va găsi texte lirice codate sau doar cu intenţie denotativă. Intenţia poetului este deopotrivă de a se comunica, însă şi de a comunica, răspunzând astfel celor două intenţii ale limbajului poetic, tranzitivă şi reflexivă, de care vorbea Tudor Vianu într-un studiul al său de stilistică.

          Împletirea planulu astral cu cel teluric, un adevărat laitmotiv al volumului, ,conferă liricii lui Vasile David valenţe emoţionante: ”toaca mai botează luciul apelor. / din Calea Lactee a fugit Pământul / iar omul s-ascunde în umbra stelelor”.

Ideea evadării în neant poate deveni suport pentru un nou volum exclusiv cu poezii filozofice.

          Volumul „În umbra stelelor’ are o structură gândită cu grijă. Axa pe care se proiectează demersul liric poate fi numită “Axa dorului”: Dorul de casa părintească, Dorul de alte orizonturi, Dorul de o societate mai dreaptă.

         În prima secţiune propusă de noi pot fi grupate poezii de dragoste, poezii despre sat şi copilărie, poezii despre părinţii rămaşi acasă, aşteptând să se întoarcă de pe meleaguri îndepărtate copiii plecaţi în căutarea norocului.

“Intoarce-mi,Doamne” este o rugă fierbinte pentru revenirea la vârsta candidă a copilăriei: ”…şi lasă-mă să fiu din nou copil, / să-mi pot picta cireşe la ureche.”.

Aşteptarea dureroasă a bătrânilor părinţi din satele vrâncene este surprinsă cu tristeţe în secvenţa ” În Ţara Vrancei” :”În Ţara Vrancei ca în toată ţara, / bătrânii singuri dau vinul pe orţi / şi ne aşteaptă doar când vine vara / cu ochii aţintiţi pe-nchise porţi”.

Prezenţa femeii în poeziile erotice aminteşte ca viziune fie de Arghezi, fie de Miron Radu Paraschivescu.  

            Interesantă pentru modalitatea de parodiere este poezia „Histrionică”(pamflet), strofa finală : ”Îmi zâmbeai pe la nedeie…/ Îngeraşul unui iad, / te-am crezut bun camarad, / tu mi-ai dat însă femeie, / ţepele domnului Vlad.”

        Lăsând cititorului plăcerea de a se delecta şi cu alte vibrări sensibile pe axa dorului de casă, schimbăm registrul tematic aducând în prim-plan câteva creaţii pe tema dorului de alte orizonturi. Ferastra dorului poate fi receptată ca o cheie a voiajului pe axa dorului : ”Când timpul îndoindu-se-n esenţă, / m-a plămădit cu-a sa eternitate, / am văzut dorul ca o chintesenţă…/ de sentimente indeterminate”.

Spre alte orizonturi ne cheamă şi poezia „Nu mai revin”: ” În zare o barcă plutind pe talazuri / mă poartă pe-al mării drum nevăzut, / se ascund pe sub ape infinite zăgazuri / în necunoscut.” Aceleaşi acorduri cosmice transpar şi din „ Eternitate”, ”Plânsul adevărului”, ”Am uitat”, „Lună,tu…” , ”Oameni de zăpadă gri” etc.

         Mai prozaice sunt poeziile pe teme civice. Vasile David ne aminteşte de lirica lui Goga, Coşbuc, Eminescu, Labiş. Traiul din străinătate i-a potenţat aplecarea spre pamfletul politic. Unele discursuri poetice mergeau foarte bine şi în proze scurte.

.Autorul volumului ”În umbra stelelor” îmi mărturisea că se simte atras de tabletă. Cu toate acestea mesajul poeziilor cu tentă politico- socială este bine îmbrăcat în haina versului modern cu asonanţe şi ritmuri neregulate.

Cea mai mare durere din sufletul poetului vrâncean răbufneşte când se gândeşte la patrie. Aici îşi motivează opţiunea de a fi plecat din ţară, fără a aduce elogiu vieţii de pe plaiurile Romei. Ca specie pentru transmiterea gândurilor a ales doina, cu celebrul laitmotiv  Foaie verde : ”Foaie verde de…nu este / bunăstare-n România / ţara se îmbogăţeşte / cel mai mult cu sărăcia” , sau „…Foaie verde de…nu este/ nici măcar un viitor, / ca ologul din poveste / îmi dau palme cu-n picior”.

       Ca un reproş al celor plecaţi pentru o pâine mai bună în exil, vin versurile din secvenţa „Zâmbet precar”: ”Se emigrează ameninţător / şi-acest exod are un fond sinistru,  dar, dacă-i sărăcie în popor ,   / de ce nu emigrează şi-un ministru?”

Alte aspecte ale realităţii din ţara pe care a lăsat-o pentru un timp sunt surprinse cu  amărăciune în „Contestaţie”, ”Cântec electoral”, ”Nu ne explică nimeni?” ş.a.

      Spectrul generos al volumului „În umbra stelelor”, asimilarea valorilor poeziei clasice româneşti şi nu numai, alternanţele de registre stilistice, frumuseţea limbajului, cu regionalisme şi neologisme surprinzătoare, topirea în retortă originală a lecturii clasice şi moderne, documentarea de pe reţelele culturale ale internetului sunt tot atâtea argumente pentru a-l considera pe Vasile David un liric de talent, o voce a tânărului român pentru care ţara a rămas mereu un paradis, un loc binecuvântat din care, asemenea lui Anteu, îţi tragi puteile. Două poezii, mai sunt şi altele, pot fi date ca exemplu pentru ceea ce înseamnă simţire patriotică: ”Nu-mi vând sufletul” şi “Acasă”

O strofă din ultima secvenţă lirică citată ar putea deveni un: ” memento” pentru milioanele de români răspândiţi pe mapamond: “Oriunde m-aş afla în astă lume, / s-adorm secunda timpului pe coasă, / nu voi uita de-al ţării dulce nume / şi de meleagul ce înseamnă-acasă”.