Teodor EPURE
LA MARE
Valurile mării s-au mai potolit,
Cerul este mereu albastru şi nesfârşit,
Razele soarelui pieziş mă ating,
Spre apus câmpuri de mirişte se-ntind.
Fata cu ochii negri şi cercei-n ureche,
Mi-a pregătit cafeaua-n nisipul fierbinte,
Ce n-aş da ca timpul,mersul să-şi abată
Şi fata să mă iubească ca altădată.
Pe-ntinsul albastru al mării încreţite
Nu-i o mişcare-n spaţiul de ceruri şi ape
Numai delfinii în lumea lor de peşti saltă
Înscriindu-se în forfota vieţii parcă.
Atunci în mine era o pace totală,
Fără margini şi- fără nicio teamă
Trăinicia-n pace şi-mpăcarea totală
E posibilă când vieţuieşti fără spaimă.
Similare