Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
.
MIERLA
Într-o pădure cu aer monahal
Unde păştea iarbă crudă un cal,
Priveam uimit puhoiul nesfârşit de flori
Cu parfumuri fine şi diverse culori.
Pe coroana unui stejar argintiu
Mierla slăvea amurgul portocaliu
Cântecul ei subţire şi melodios
M-a despicat uşor ca un brici memilos.
Sus pe coroana rotundă,ascunsă,sta,
Cu năduf înfoindu-şi penele,cânta,
Cu ciocul său ca puful de păpădie
Mierla slăvea amurgul cu mândrie.
Cântecul ei parfumat şi fermecător
Era un fir de argint strălucitor
Ce lega cerul de pământul roditor
Iubit adesea de orice muritor.
Similare