Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022
Frământări în versuri de Teodor EPURE: MIERLA
Teodor EPURE .
.
.
.
.
.
.
MIERLA
Într-o pădure cu aer monahal
Unde păştea iarbă crudă un cal,
Priveam uimit puhoiul nesfârşit de flori
Cu parfumuri fine şi diverse culori.
Pe coroana unui stejar argintiu
Mierla slăvea amurgul portocaliu
Cântecul ei subţire şi melodios
M-a despicat uşor ca un brici memilos.
Sus pe coroana rotundă,ascunsă,sta,
Cu năduf înfoindu-şi penele,cânta,
Cu ciocul său ca puful de păpădie
Mierla slăvea amurgul cu mândrie.
Cântecul ei parfumat şi fermecător
Era un fir de argint strălucitor
Ce lega cerul de pământul roditor
Iubit adesea de orice muritor.
Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
