Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Frământări în versuri de Teodor EPURE: MIERLA

Autor: lnvitaţie la lectură

Teodor EPURE
 .
 .
 .
 .
 .
 .
 .

MIERLA

         Într-o pădure cu aer monahal
         Unde păştea iarbă crudă un cal,
         Priveam uimit puhoiul nesfârşit de flori
         Cu parfumuri fine şi diverse culori.
         Pe coroana unui stejar argintiu
         Mierla slăvea amurgul portocaliu
         Cântecul ei subţire şi melodios
         M-a despicat uşor ca un brici memilos.
         Sus pe coroana rotundă,ascunsă,sta,
        Cu năduf înfoindu-şi penele,cânta,
        Cu ciocul său ca puful de păpădie
        Mierla slăvea amurgul cu mândrie.
        Cântecul ei parfumat şi fermecător
        Era un fir de argint strălucitor
        Ce lega cerul de pământul roditor
        Iubit adesea de orice muritor.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare

Lasă un comentariu