EMINESCU. MONOLOG ÎN ALB ŞI NEGRU
Parodie-pamflet. Creaţie dedicată aniversării a 162 de ani de la naşterea Poetului.

Motto: „Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.“ (K. Adenauer)

Pentru neo-scribi? Vetuste. Antice deşertăciuni.
Pentru mine? Actuale. Capodopere. Minuni.
Tot la fel. Mereu aceleaşi. Chiar şi peste un mileniu.
Eminescu? Da, trăieşte. Prin talentul său de geniu!

… Daţi-mi harpa de aramă! Harpa mea de pe mormânt!
Am adus cântări mulţime. Astăzi iar voiesc să cânt.
Mâine e «aniversara»! În mănunchi mai strâng o rază.
Printre stânci de piatră seacă. Stând ca îngerul de pază.
Grav, plutesc prin zări înalte, de sublim încununate.
… M-a cuprins melancolia. Grea mai eşti, singurătate!
Iar cu ziua care vine, ce, în două, taie…luna,
Lângă multele trecute, mai adaug…încă una!
Când vor bate miezul nopţii, orologii austere,
Voi vorbi. Încă o dată. Purtând aripi de mistere.
… Este ceasul meu de taină. Ora magică. Ocultă.
Lasă-ţi lumea ta de vise! De dorinţe. Şi ascultă!
Preot. Filozof. Sau critic. Împărat. Şi proletar.
Cap îngust. Sau minte largă. Scriitor. Sau demnitar.
Cereţi cânturi de iubire? Alegorice imagini?
… Versuri lungi, rimate rânduri! Ornamente peste pagini!
În zadar, în colbul şcolii, sunt legat de paragraf.
Şlefuit, cobor prin vremuri. Printr-un bard-cristalograf.
Un discipol. Îi sunt mentor. Mi-aş dori, mai mulţi să fie.
Oameni ancoraţi puternic. Caractere. Poezie.
Strâns legaţi de cei din urmă. Clasicii literaturii.
Faruri vechi, alexandrine. Stâlpi ai artei şi culturii.
(… Ce şopteşti atât de tainic? Spune-o clar şi răspicat!
Vine timpul de schimbare! Drumul este înfundat!)
Iarăşi este sărbătoare. Într-un început de an.
Şi revin în lumea voastră. Bun prilej. De Cal Troian.
Peste lumea cea cu neguri, eu apar să dau lumină.
Opera mi-i monumentul. Tocul meu? De aur. Mină.

Ştiu, degeaba şterg cu mâna petele de pe oglindă…
Peste ani, apar grămadă. Carii care rod în grindă.
Iată, pentru scurtă vreme, voi da timpul înapoi,
Sunt, o zi, nu mai mult, una, musafirul printre voi.
Cu privirea mea adâncă, plină de severitate,
Întrebându-vă, prieteni, despre ce lăsaţi în spate.
Unii, plini de pasiune, mă purtaţi către extaz,
Când vă urmăresc discursul în reflexe de topaz.
Alţii, prin cuvinte goale, rău mă umpleţi de obidă,
Agramaţi «eroi»,”florete”… Mici ve(n)dete de coridă!
De un veac şi jumătate, le adun la… exegeză,
Dar mereu apar «trofee»… Or fi scrise… din viteză?
Poezie, proză, teatru. Textul e lipsit de haz.
Relevante? Cărţi puţine. Rar, icoane pe “privaz”.
Şi când răsfoiesc ce scrieţi, fără să aveţi chemare,
Spun din nou: Nimic nu vine fără bruma de sudoare!
Mintea. Inima. Talentul. Nu se poate fără ele.
Dragoste adevărată!… Adormite păsărele!
Celor ce mă ştiţi prea bine, nu am a vă spune multe,
Voi vorbi atunci la ziduri! Măcar vor să mă asculte!
(Au urechi ? Nenumărate! Mari cât…tronul unui domn,
Vă vor auzi ce spuneţi. Chiar şi ce vorbiţi în somn!)
… Viaţa mea? Venin şi farmec. Farmec trist neînţeles.
Cânt din nou. Cu lira spartă. Sunete? Încă mai ies…
… Am deprins Memento mori! Am trăit Mortua est!
Suflet trist. Astru prin ceruri. Printre vârfuri- Everest.
… Hugo, «Sheikspir» … Goethe, Schiller şi alţi gânditori germani.
Cu Ovidiu şi Horaţiu. Floarea vechilor romani.
… Ştefan, Dragoş sau Istrate. Din Moldova. Domnitori.
Aron Pumnul. Mureşanu. Sau Ştirbei. Nemuritori.
… Cinci scrisori. Cinci nestemate. Epigonii? Scumpă perlă.
Dionis privind motanul. Somn adânc. În patul-şperlă.
… Doine. Elegii. Eterne. Şi accente de baladă.
Marele Constantinopol. Antica Şeherezadă.
… Dacă treci râul Selenei. Prin veneţii inundate.
Vei descoperi Egiptul. Piramidele ciudate…
… Teme grele. Din istorii. Din natură. Sau iubiri.
Peste veacuri. Colosale. File de jurnal. Priviri.

… Măr de ceartă. O Veneră. O crăiasă din poveşti.
Fără corp. O… frumuseţe. Rădăcini împărăteşti.
… Oda. Glossa. Şi Adio! Călin-file de poveste.
Drumul meu? Un…lanţ de aur. Zbor de vultur peste creste.
… Rugăciunea, învierea… O, rămâi, rămâi cu bine!
Omul şi divinitatea…Ce departe sunt de tine!
… Univers de căi lactee. Veacuri roase de tăcere.
Codrul. Lacul. O dorinţă. Un album. De revedere.
… Mă revăd. Copilul vesel. Ce cutreier prin pădure.
Seculară. Necuprinsă. Fără spaimă de secure.
… Din desiş coboară cerbii. La izvor să se adape.
Cu penetul ca sideful. Lebăda plutind pe ape.
… De primejdie să scape. Cu ochi mari. Mereu pe fugă.
Ciute. Zvelte. Iepuraşii. Din palatul-buturugă.
… Stelele răsar pe boltă. Umbre nori. Se duc. Şi vin.
Iese luna dintre codri. E o ploaie cu senin.
… Lungă, grea călătorie. Seara. Asfinţit. Pe dealuri.
Pe aceeaşi ulicioară. Râul. Şarpe printre maluri.
… O fantomă ce străbate întunericul cel rece.
Dragoste fără speranţă? O himeră, val ce trece!
… Aş privi nemărginirea printre păsări călătoare,
De-aş avea floarea albastră la fereastra dinspre mare…
… Glasul mării. Cu mânie. Rege. Mugetul de valuri.
Năbădăi. Furtună. Clocot. În colinde-recitaluri.
… Vântul ce abia adie. Ielele. Cu paşi pierduţi.
În urât şi sărăcie, prea arar se nasc virtuţi.
… Aprig, crivăţul de iarnă peste case se aşterne.
Spulberând în straturi fulgii. Din văzduh, ninsoarea cerne.
… După cântecul de nuntă. “Făt-frumos”. Un nou născut.
Cel din tei sau cel din lacrimi. Compozit. Din fier şi lut.
… Nordului, o stea perenă. Diamantul poeziei.
Apă vie. Nesecată. Din Fântâna Blanduziei.
… Creaturi învălmăşite. Văd oraşul furnicar.
Copie itinerantă. Mapamondului-bazar.
… Câţi mi-au înţeles mesajul? Ştiu că a avut răsunet.
Grav ecou. În viaţa-fulger. Astăzi a ajuns un tunet!
… Iliada, Odiseea. Epopei de pus în ramă.
Un Orfeu am fost. Cel Mare. Am scris mult şi fără teamă.

… Scrieri ample. Cât un munte. Poezii nemuritoare.
Consacrat. Posterităţii. O legendă. Nume mare.
… Totuşi, de vor trece anii şi voi adormi odată,
Mi-aş dori măcar aceasta. O imagine curată.
Doar un dor mai am. Doar unul. Aparent neînsemnat.
Când voi fi pământ, vreau lacrimi. Nu voiesc mormânt bogat.
Daţi-mi freamătul de codru printre frunzele uscate.
Florile recunoştinţei. Rouă de eternitate.
Nici statui şi nici coroane. Nici reclame în vitrine.
Un regret le depăşeşte! Dacă m-aţi iubit pe mine!
Unii mi-au rămas prieteni. Altora le sunt un zeu.
Nu puţini, chiar mă ignoră. Operă şi jubileu.
Fluviul lor- mereu cu volburi- niciodată n-o să sece,
Sunt trecut de pragul morţii. Şi rămân la toate rece.
…Viitor etern, de aur. Iată, ce-ţi doresc eu ţie…
Viaţa. Patria. Prezentul. Conştiinţa mereu vie.
… Juni corupţi, ai noştri tineri… Străzile le sunt înguste.
Vise? Roiuri de albine. Traiul? Roiuri de lăcuste.
… Văd cum este dus pe scenă tot noroiul din culise…
Iar Icarul fără aripi se visează un Ulisse!
… Încă bântuie strigoii! Nu lipsesc «(l)imitatorii»!
“Plebea”.“Fonfii”.“Găgăuţii”. Zişi- atotcunoscătorii.
… Au trecut în goană anii. Rareori, “crestaţi”, «cu moţ».
Curg colinele de clipe. Printre plopii fără soţ.
… Epigrame. Şi catrene. Aforisme. Şi sonete.
Jurnalism. Filozofie. Pagini retro? Desuete?
Când vorbiţi despre aceasta, nici nu vreau să vă ascult.
Ignoranţă! Incultură! Să le iert? Ar fi prea mult!
La un secol şi mai bine, basta, nu mai sunt la modă?
Vai de voi şi steaua voastră! Unde eşti, Tu, Ţepeş Vodă?
…O “reţetă”. Garantată. Celor care scriu. Secret.
Providenţa? Provocare. (Numai bună de antet!)
Shaw. Destin. Şi acţiune. Regele Pygmalion.
Un Luceafăr. Demiurgul. Un titan. Hyperion.

Dorel Mihai Gaftoneanu, decembrie 2011
s.indescifrabil