Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Stricătorii de limbă

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

 Primit pentru pubicare: 14 Mart. 2018
Autor: Vasile  LEFTER
Publicat: 15 Mart. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE                                     

 

       Stricătorii de limbă

 

 Într-o vreme în care timpul se contractă și polii se pregătesc de rocadă ,cine mai are timp  de cultivarea limbii române corecte ? Nu-i mai bine să vânăm accidente,violuri,incendii,cataclisme ? Te întrebi de multe ori ce-i mâna în luptă pe înaintașii noștri când se străduiau să ne lase moștenire lucruri de preț ? Marii noștri cărturari vedeau în cultivarea limbii române un act de mare patriotism,de mândrie și demnitate națională.
Ienăchiță Văcărescu, cu noblețea boierului de viță veche, scria: ”Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/Creșterea limbii românești/ Și-a patriei cinstire.”
Gheorghe Sion ,un poet uitat ,este fascinat de frumusețea limbii române:  ”Mult e dulce și frumoasă/ Limba-ce-o vorbim./ Altă limbă –armonioasă/ Ca ea nu găsim.”
În plin război,într-o gară vrânceană, Alexei Mateevici găsește vreme să scrie: “Limba noasră-i o comoară/ În adâncuri îngropată / Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.”

     Și iată că peste ani, tâlharii cuvintelor vin să mutileze frumoasa zână cu chip românesc,bălăcărind strălucirea și unicitatea graiului cu inserții barbare venite de peste tot. Agramații noștri vor să fie „cool”, „ok” ! Se vor moderni prin imitarea altor structuri lingvistice,care nu au nimic de-a face cu identitatea noastră romanică. Ne e lene să rostim cuvinte întregi. Spunem ’’proful”, ”dirigul’’, ’’grădi”. Ne strălucesc ochii când stâlcim topica tradițională. Nu e mai de bonton să facem urări de tipul ”Poftă bună să aveți’’ sau .mai direct, ’’S-aveți poftă?’’ Când Heliade și generația lui își băteau joc de pumniști și de prețioși ni se părea literatură. Acum un salut ca ’’O zi bună vă doresc!” nu ne mai deranjează. Veți spune că lumea evoluează. Truism! Agramatismul nu are nimic de-a face cu modernitatea! De ce nu ne-am întoarce la salutul reverențios folosit de domnul Sarsailă autorul, personajul înaintașului Heliade?  Când spunem bună dimineața e mai cuceritor dacă interlocutorul aude: ”Să-ți zâmbească aurora, amice, printre buze rumeni cu dinții albi!”

O reclamă revine obsesiv, încercând să ne inculce ideea că eroii nu se nasc, ci devin. E o gogomănie de top! Creatorul barbarismului sintactic a făcut școala pe sărite sau deloc. Cum să nu știi tu, român cu pretenții de priceput în publicitate, că verbul „a deveni” este singurul copulativ din limba română care niciodată nu poate primi valențe predicative. Presupusa predicativitate din structura eminesciană ”Iară el devine Tatăl”, oricum nu-i este la îndemână.

Despre cancerosul ”Ca și”, ce să mai vorbim?

      Limba unui popor este o componentă esențială a naționalității. Stricătorii de limbă ar trebui să primească amenzi asemenea infractorilor de drept comun. Una e să greșești ca vorbitor simplu,în relațiile colocviale, și alta e să storci bani din stâlcirea deliberată a limbii țării tale pentru a te cocoța în topul ”deștepților”.

       Nu vă bateți joc de limbă și neam! Sunt lucruri pe care generațiile viitoare nu le vor ierta! Lăsați-le frumoasa limbă românească așa cum ați primit-o de la strămoși!

                                                                                                      



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania