ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 29 Apr. 2018
Text: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Rev. Luceafărul
Foto: Anca STINGHERIU
Publicat: 29 Apr. 2018
Editor: Ion ISTRATE
©Cosmina Marcela Oltean, ©Anca Stingheriu, ©Rev. Luceafărul

În vizită de studiu la Muzeul Naţional de Artă al României (MNaR) din Bucureşti

Scurtă recenzie a 3 expoziţii-eveniment

În urma unei vizite la MNaR am decis să scriu o scurtă recenzie în care să cuprind 3 dintre expoziţiile-eveniment deschise încă. Vizita a avut loc pe 21 aprilie şi a făcut parte dintr-un amplu program de Teorii şi metode în cercetarea istoriei artei, desfăşurat la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (UNArte), în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte George Enescu, Iaşi (UNAGE) şi Universitatea de Artă şi Design din Cluj Napoca (UAD). La program au participat câte 5 studenţi din fiecare centru artistic universitar.
Pe lângă expoziţiile permanente ale muzeului, la MNaR se pot vizita şi câteva expoziţii temporare tematice foarte interesante, mă refer la expoziţia Atelier de front. Artiști români în Marele Război, la expoziţia Constantin Brâncuşi din Sala Brâncuşi, destinată permanent operelor marelui sculptor şi la expoziţia Florile lui Luchian.

Atelier de front. Artiști români în Marele Război

Expoziţia Atelier de front. Artişti români în Marele Război intră în tematica evenimentelor dedicate Centenarului, dar îşi propune să îndrepte atenţia publicului către dramele şi traumele răzbioului şi totodată marchează contribuţia artiştilor la procesul de formare a memoriei colective în legătură cu Primul Război Mondial. Expoziția pune accent pe epopeea Marelui Război, unul dintre cele mai sângeroase conflicte armate din istoria omenirii. Printre artiștii mobilizați pe front de Marele Cartier General, retras la Iași, se numără pictorii Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu și sculptorii Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea și Cornel Medrea. Expoziția reuneşte peste 120 de lucrări ale artiştilor menţionaţi. Lucrările lor pun accent pe latura umană şi redau dramele oamenilor care luptă uneori fără arme, uniforme sau pregătire militară. Autentice mărturii, operele acestor artişti au valoare documentară și contribuie la reconfigurarea micii istorii şi a memoriei colective. Deşi erau iniţial destinate unui muzeu militar, operele au fost expuse pentru prima oară cu prilejul Expoziției Artiștilor Mobilizați din ianuarie 1918. Multe dintre lucrări răspund tăcut, dar nu mai puțin critic, la întrebarea formulată cu pregnanță în anii 1916-1919: Cine (ne) scrie istoria? Expoziţia curatoriată de Alina Petrescu prezintă o scenografie inspirată de hărțile tranșeelor, recreează atmosfera traumatizantă a războiului și accentuează emoțional mesajul celor peste 120 de lucrări. Expoziţia a fost posibilă cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a României, Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I din București, Complexului Muzeal Moldova din Iași și Muzeului Județean de Artă Prahova Ion Ionescu Quintus din Ploiești, care au împrumutat operele. O parte din această expoziţie va fi itinerată ulterior la Roma în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Museo del Risorgimento (Complesso Vittoriano), gazdă a evenimentului.[1]

Expoziţia Constantin Brâncuşi

Eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi, spunea Brâncuşi, un artist reper al modernismului, un deschizător de drumuri pentru cele mai importante direcții ale sculpturii post-moderne și contemporane. La MNaR există o sală ce adăposteşte permanent o selecţie din opera marelui sculptor. Muzeul Naţional de Artă al României este deținătorul celor mai multe opere de Constantin Brâncuși din România, iar cu această expoziţie reintroduce în circuitul expozițional 14 lucrări ale marelui artist, reprezentative pentru perioada de formare și pentru cea de tranziție către stilul sintetic care l-a consacrat.

Scenografia expoziţiei pune accent pe drumul parcurs de Brâncuși de la o reprezentare realistă la sculptura ca idee şi prezintă cronologic opere precum Somnul, Danaidă, Rugăciune, Macheta pilonului Porţii Sărutului, Scaun, Cap de copil, Supliciul, Prometeu, Inginerul  Ion Georgescu-Gorjan, Schiţă pentru portretul generalului Carol Davila, Bustul pictorului Dărăscu, Rugăciunea, Bustul lui Pere Stănescu şi Cumințenia Pământului, operă de referință  în creația sculptorului, aflată astăzi în proprietate privată.[2]

Expoziția Florile lui Luchian – o expoziție-medalion

Galeria de Artă Românească Modernă de la MNaR prezintă o mini-expoziţia dedicată lui Ştefan Luchian cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea pictorului, iar cu aceasta se deschide programul medalioanelor tematice care vor fi incluse periodic în expoziţiile permanente de la MNaR. Expoziţia  cuprinde o selecție de 11 naturi statice cu flori care pune în evidență stilistica ultimilor ani de creație ai artistului, dar şi renumitul său autoportret psihologic, Un Zugrav.

A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător, afirma demult filosoful Octavian Paler.[3]

Luchian, unul dintre cei mai importanţi pictori români moderni, a fost mereu fascinat de flori, însă odată cu boala care îl ţine izolat în casă, departe de natură, florile devin subiectul său predilect – fereastra pictorului către frumuseţea naturii, dar şi o punte de legătură între lumea reală şi cea interioară.

 N.B. În prezentarea sumară a expoziţiilor am folosit atât informaţii de la faţa locului cât şi informaţii de pe site-ul muzeului.

[1] http://www.mnar.arts.ro/descopera/expozitii-temporare/238-atelier-de-front-artistii-romani-in-marele-razboi
[2] http://www.mnar.arts.ro/descopera/expozitii-temporare
[3] Idem