Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 2 (122), februarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Ilya Kabakov şi începuturile Conceptualismului rusesc. Arta după 1960. Bazele conceptualismului

Primit pentru publicare: 01 Febr. 2019
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj., Revista Luceafărul
Publicat: 02 Febr. 2019
© Cosmina Marcela Oltean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Începând cu anii 1960 arta trece printr-o nouă schimbare majoră. În această perioadă se pun bazele artei conceptuale, care va primi acest nume pe la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX. Reacţie împotriva formalismului, ceea ce avea să se numească artă conceptuală avea să situeze în prim plan ideea, conceptul din spatele operei de artă. Unul dintre cei mai importanţi avangardişti, Marcel Duchamp a început să pună la îndoială înţelesul a ceea ce lumea obişnuia să numească până la el operă de artă. Provocările lansate de el începând cu 1912 au ecou chiar şi în arta zilelor noastre. Plecând de la arta futuristă, ajunge treptat la o abstracţie completă, de la artă ajunge la non-artă. Duchamp a pregătit calea conceptualiştilor cu unele dintre lucările sale: Fântâna, Roata de bicicletă sau Uscătorul de sticle, care nu răspundeau proprietăţilor vizuale atribuite de obicei unei opere de artă. Duchamp a introdus în istoria artei termenul de ready-made, iar operele enumerate anterior ilustrează acest concept al său.

Dincolo de sculptural – instalaţia artistică

Readymade-ul lui Duchamp a încurajat ulterior apariţia unei noi forme de artă: instalaţia artistică, o formă de reprezentare aflată la graniţa dintre conceptual şi sculptural, dar care trece dincolo de înţelesul comun al sculpturalului. În cazul instalaţiilor se realizează un raport între tehnologie şi arta contemporană, miza fiind crearea unui efect asupra percepţiei privitorului, care de fapt nu priveşte doar, ci participă activ.

Instalaţiile artistice sunt create pentru a fi vizualizate de jur-împrejur sau atunci când ocupă întreaga încăpere, de a permite privitorului să intre şi să ia contact cu ansamblul propus de artist. Această formă de reprezentare artistică s-a impus pe piaţa de artă odată cu anii 1960. Ceea ce face ca instalaţiile artistice să fie total diferite de sculptură şi celalalte forme de artă este experienţa pe care o oferă celor care intră în contact cu ele.[1] În cazul instalaţiilor, accentul cade pe modul în care privitorul intră în contact cu lucrarea şi pe experienţa perceptivă a acestuia. Aşa cum afirma Ilya Kabakov, privitorul devine actorul principal, centrul instalaţiei, cel care o “activează”.

Conceptualismul lui Ilya Kabakov

Conceptualist de origine ucrainiană, Ilya Kabakov a devenit cunoscut datorită unor lucrări artistice şi teoretice în cadrul cărora evaluează şi critică diferenţele şi similarităţile dintre cultura sovietică şi capitalism. Artistul născut în 1933 în Dnipropetrovsk într-o familie de evrei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost deportat în Samarkand împreună cu mama lui, contabila Bertha Judelevna Solodukhina. Aici a început să urmeze cursuri de artă la Leningrad Academy of Art. Printre colegii lui se număra şi pictoul Mikhail Turovsky. Kabakov a studiat design grafic şi ilustraţie de carte la Moscow Art School şi la V.I. Surikov State Art Institute din Moscova. Ulterior a devenit membru al Uniunii artiştilor sovietici, în 1962, fapt care i-a garantat primirea unui atelier, comenzi şi un venit generos.[2] Kabakov mărturisea că pe durata studiilor precum şi în primii ani de carieră artistică a făcut mereu ce i se cerea şi că aparent accepta dogma sovietică. De la artiştii oficiali se aşteptau opere care să corespundă stilului realismului socialist. Kabakov a ales o viaţă artistică dublă: timp de 3-6 luni pe an ilusta cărţi pentru copii, iar în rest se dedica proiectelor personale, neoficiale, critice la adresa societăţii. Timp de 30 de ani, între 1950-1980, şi-a desfăşurat activitatea la Moscova, apoi din 1987, Kabakov a început să călătorească în străinătate, stabilindu-se în cele din urmă în Long Island, New York, unde locuieşte şi azi. În 2004 a avut o expoziţie la Muzeul Hermitage, prima dedicată unui artist rus în viaţă, fapt care a dovedit că este unul dintre cei mai importanţi artişti ai secolului XX. În prezent, lucrări semnate Kabakov se găsesc printre altele în colecţiile unor muzee precum Centre Pompidou din Beaubourg, MoMA din New York, Norway Museum of Contemporary Art din Oslo, Zimmerli Art Museum, Guggenheim, Hermitage, Tretjakov Gallery (Moscova), precum şi-n muzee din Ohio, Frankfurt, Köln şi nu numai.[3]

Pe parcursul carierei, Kabakov a produs un mare număr de picturi, desene, instalaţii şi texte teoretice. Artist oficial, Kabakov a început să realizeze primele sale lucrări neoficiale între 1953-1955, pe care le-a numit “desene pentru mine” (“drawings for myslf”). Niciunul dintre proiectele timpurii nu au trecut de stadiul de schiţă pe hârtie, nu primeau titluri, iar stilistic se apropiau de ilustraţia de carte. Tensiunea dintre munca oficială şi arta neoficială l-a urmărit mereu pe Kabakov. În 1956, Kabakov producea seria “absurd drawings”, care în 1969 erau publicate în “Prague magazine”. În 1965 realiza seria “Shower”, în care e reprezentat un bărbat la duş, dar apa lipsea. Interpretarea dată de Kabakov este metafora individului care continuă să aştepte ceva, dar nu primeşte niciodată nimic. În schimb, criticii au privit lucrarea ca pe o critică la adresa culturii sovietice. În urma acestei interpretări, artistul nu a mai primit comenzi în ceea ce priveşte ilustraţia de carte timp de 4 ani, ceea ce l-a determinat să-şi ia un pseudonim. Utilizarea unui alter ego se reflectă apoi şi în arta sa neoficială.

Sretensky Boulevard Group

Pe la sfârşitul anilor 1960 lua fiinţă şi “Sretensky Boulevard Group”, din care făceau parte Kabakov, Eduard Steinberg, Erik Bulatov, Viktor Pivovarov, Vladimir Yankilevsky, Oleg Vassiliev, Ülo Sooster şi alţii cu idei şi preocupări asemănătoare. Majoritatea artiştilor din acest grup lucrau oficial ca ilustratori de carte sau designeri grafici. Ei rivalizau cu „Lianozovo Group”, un grup de abstracţionişti format în jurul lui Oscar Rabin. Atelierul de pe Sretensky Boulevard a fost locul unde arta neoficială a lui Kabakov a luat o nouă turnură. Anterior, munca sa consta în lucrări de mărime medie. Aici începe să contureze lucrări de dimensiuni mari. „Russian Series”(1969) constă în 3 picturi de dimensiuni mari pe care se găsesc inserate obiecte localizate mai mult în colţuri, departe de centru, ce alternează cu fundalul de culoarea nisipului. Centrul lucrărilor e dominant şi dirijează ochiul privitorului spre margini şi înapoi în centru. „Russian Series” este un prototip al lucrărilor sale ulterioare. Strategia aplicată în această serie o va repeta apoi şi în „Three Green Paintings”, dar în acest caz nu mai include obiecte, ci text, pe care îl distribuie în colţurile de sus ale tablourilor care în rest nu sunt altceva decât suprafeţe de vopsea verde. În seriile menţionate anterior, culorile dominante sunt de fapt subiectul principal al acestor lucrări, a căror simbolistică vine evident din cultura vizuală sovietică.

Grupul Conceptualiştilor din Moscova

În anii ’70 încep să se pună bazele Conceptualismului rusesc. Aceşti ani aduc o schimbare şi pentru Kabakov, iar diferiţi factori îl determină să se apropie mai mult de conceptualism. Teoria structuralistă adoptată din Franţa a reprezentat unul dintre aceşti factori. În această perioadă, mulţi artişti au decis să nu adopte nici poziţia anti-sovietică, nici pe cea pro-vestică, alegând o poziţie neutră, care de altfel avea să le permită o analiză justă a celor două ideologii. În acest cadru, “Sretensky Boulevard Group” s-a transformat în Grupul Conceptualiştilor din Moscova (Moscow Conceptualists).

Ilya şi Emilia Kabakov, un duo artistic de succes

Spre deosebire de artiştii care au emigrat în Vest între anii ’70-’80, Kabakov a rămas în Rusia până în 1987 şi comparativ cu majoritatea acestor artişti, el a s-a putut bucura de un succes aproape imediat de care se bucură şi azi. Prima sa călătorie în afara Rusiei a fost în Austria. Între 1988-’89, a expus la Paris, Berna, Veneţia şi New York. În intervalul 1983-2000, Kabakov a realizat un număr de 155 de instalaţii. Din 1988, Ilya lucrează alături de soţia sa, iar proiectele comune sunt semnate “Ilya şi Emilia Kabakov”. Cei doi artişti sunt bine cunoscuţi pentru instalaţiile de mari dimensiuni care includ personaje fictive.

Instalaţii realizate recent fac referire la cultura vizuală a Uniunii Sovietice. Recurgând la biografii fictive, unele inspirate de experienţe proprii, Kabakov a încercat să explice apariţia şi dispariţia Uniunii Sovietice, despre care afirma că este prima societate modernă. În cadrul Uniunii Sovietice, artistul identifică elemente commune cu alte societăţi moderne şi astfel explorează ruptura dintre comunism şi capitalism. În loc să redea Uniunea Sovietică drept un proiect social ratat şi răpus de sistemele economice din Vest, Kabakov o descrie ca pe proiect utopic printre atâtea altele. Mesajul lui Kabakov e acela că proiect, privat sau public, important ori trivial, este predispus la eşec.

Ilya şi Emilia Kabakov au propus un nou tip de instalaţie artistică: ‘total’ installations[4]. Acest tip de instalaţie îşi propune să absoarbă privitorul în cadrul dramatic pregătit de artişti. Ei transformă spaţiul galeriei pentru a creea o altă realitate pentru privitor. Instalaţiile lor creează o punte de legătură între realitate şi ficţiune. Trei dintre cele mai importante proiecte instalative semnate de Ilya şi Emilia Kabakov sunt The Man Who Flew into Space from His Apartment – 1985, Labyrinth (My Mother’s Album) – 1990 şi Not Everyone Will Be Taken Into the Future – 2001. Ultima dintre acestea coincide cu celebrarea centenarului Revoluţiei ruseşti (1917) şi vorbeşte despre rolul artistului în societate, în vremuri nesigure. Not Everyone Will Be Taken Into the Future şi Red Star Over Russia prezintă elementele unice din cultura vizuală conturată în acel moment istoric, precum şi răspunsul prin artă al generaţiei ce a urmat.[5]

Ilya şi Emilia Kabakov explorează în cadrul acestor instalaţii teme cu un mare impact psihologic precum puterea, controlul, opresiunea sau distrugerea. Pe parcursul carierei lor, Ilya şi Emilia Kabakov au creat aproape 200 de astfel de instalaţii, dar şi un număr mare de picturi şi sculpturi ce au la bază cultura vizuală şi simbolismul din fosta Uniune Sovietică.[6] Arta lor reflectă idei generale bazate pe utopie, fantezie, frică şi speranţă. “Lumea şi munca lui Ilya sunt construite pe fantezie şi pe istoria artei. Eu, pe de altă parte, am învăţat devreme să combin realitatea cu fantezia şi să trăiesc în ambele. Lumea mea fantastică coexistă cu realitatea. (…)”[7], afirma printre altele Emilia Kabakov.

În 2017, Tate Modern din Londra a organizat expoziţia Ilya and Emilia Kabakov: Not Everyone Will Be Taken Into the Future , iar Hirshhorn Museum din Washington a pregătit publicului expoziţia Ilya and Emilia Kabakov: The Utopian Projects.

În 2018, la mai mult de 30 de ani de când au părăsit Rusia, Ilya şi Emilia Kabakov s-au întors cu o retrospectivă la Tretjakov Gallery din Moscova.[8] Erau conştienţi că ruşii sub 30 de ani nu cunosc prea bine cadrul istoric, astfel încât să le înţeleagă arta, dar cu toate acestea ceea ce ar putea înţelege chiar şi tinerii e că arta lor “este universală, e despre suferinţă, frică şi tragedia umană”[9], după cum spunea  Emilia Kabakov.

Note:
[1] https://www.tate.org.uk/art/art-terms/i/installation-art
[2] http://www.artnet.com/artists/ilya-kabakov/
[3] Idem
[4] https://www.tate.org.uk/art/lists/five-things-know-ilya-and-emilia-kabakov
[5] https://www.tate.org.uk/whats-on/tate-modern/exhibition/ilya-and-emilia-kabakov
[6] https://www.tate.org.uk/art/
[7] https://www.tate.org.uk/art/lists/five-things-know-ilya-and-emilia-kabakov
[8] https://www.theguardian.com/artanddesign/2018/sep/05/ilya-and-emilia-kabakov-interview-taking-soviet-installations-to-moscow-russia
[9] Idem