Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Personalităţi ale Botoşanilor
Pictorul Florin Prodan

Primit pentru publicare: 18 Oct. 2019
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor șef al Revistei Luceafărul
Foto: FBk, Florin PRODAN
Publicat: 18 Oct. 2019
Editor: Ion ISTRATE
© Gheorghe Median, © Florin Prodan © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Florin PRODAN                                                                           

Printre botoşănenii ale căror nume sunt adesea amintite, se numără şi pictorul Florin Prodan. Notorietatea de care se bucură, se datorează prezenţei, de mai bine de un sfert de veac, prin tablourile sale, în zeci de expoziţii personale sau de grup, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian” din Botoşani, dar şi pe simezele unor renumite galerii de artă din Bucureşti, Iaşi, Bacău, Suceava şi în  săli de expoziţie din multe alte oraşe din ţară. Aprecierea de care se bucură, a fost potenţată de referirile asupra activităţii acestuia, făcute în mass media locală, multe dintre acestea remarcând aprecierea de care se bucură lucrările sale, intrate în colecţii particulare din ţară, dar şi din Italia, Franţa, Germania, Israel, Japonia, Statele Unite şi din alte state ale lumii.

Inginer de profesie, funcţionar public în cadrul unei instituţii din Botoşani, cu studii libere de pictură, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Florin Prodan s-a simţit, din copilărie, atras de pictură şi s-a exersat în acest domeniu, elaborându-şi un stil propriu şi stabilindu-şi un proiect artistic, pe care le-a urmat cu consecvenţă. A ales, dintre genurile în care se putea exprima plastic peisajul, convins că are ceva de spus celor în rândul cărora îşi dorea să intre şi acum, are satisfacţia de a fi reuşit. A reuşit singur, fără să copieze pe nimeni, fără a avea un mentor, iar maniera în care îşi concepe şi realizează tablourile, îl individualizează între pictorii români de acum, făcându-l un nume de referinţă al genului.

Este acceptată ideea că opera unui artist, în cazul de faţă a unui pictor, este influenţată de firea acestuia şi de ceea ce i-a marcat anii de dinaintea debutului artistic. Florin Prodan, este un om de o sensibilitate deosebită, o fiinţă extrem de discretă, preocupat să treacă aproape neobservat printre ceilalţi şi să nu deranjeze pe nimeni cu prezenţa sa. Este, altfel spus, un introvertit, fapt ce  se remarcă atât în relaţiile cu cei din jur, cât şi în modul în care îşi alege subiectele, pe care le ilustrează în tablourile sale. 

Florin Prodan preferă pictura in plain air, alegând să străbată sute de kilometri, pentru a găsi cea mai potrivită imagine, pe care să o imortalizeze pe pânză. Cel mai adesea se opreşte în locuri aproape părăsite de oameni, acolo unde, în case mărunte, situate pe margini de râu sau pe malul unor iazuri, îşi petrec ultimii ani din viaţă, oameni bătrâni, poate ultimii locuitori ai unor aşezări. Când pictează, preferă să fie singur, pentru a se putea concentra asupra a ceea ce are în faţa ochilor, iar modul în care transpune imaginile pe pânză, este, fără îndoială, influenţat de amintirile duioase ale copilăriei în Hlipiceni, un sat botoşănean paşnic şi liniştit, însuşiri care şi-au pus amprenta şi asupra firii sale. Mai trebuie amintit, şi o facem cu plăcere, faptul că, Hlipicenii au rămas definitiv în conştiinţa pictorului şi printr-una din culorile nelipsite din pânzele sale – albastru intens – care se regăseşte în costumaţia celebrilor căiuţi, nelipsiţi în manifestările de Anul Nou.

Peisajele lui Florin Prodan sunt realizate într-o manieră care-i este proprie. Cvasi majoritatea acestora, au un prim plan amplu, dominat de elemente cromatice ce conduc privirea spre punctul de maxim interes, cu o zonă mediană care atrage şi reţine privirea şi cu un plan secund, cel mai adesea inundat de mase de nori, sau cu pete de cer senin. Din aproape niciunul din tablourile sale nu lipseşte apa, pe suprafaţa translucidă a căreia, se oglindesc formele şi masele cromatice. Pictorul nu acordă atenţie detaliilor –  casele sunt abia observate de sub crengile aplecate ale copacilor care le înconjoară, gardurile sunt doar schiţate, iar oamenii lipsesc cu desăvârşire. Cu toate acestea, modul în care sunt folosite culorile, mixajul diferitelor nuanţe de albastru, galben, verde sau roşu, distribuirea judicioasă a registrelor, proporţiile bine gândite în care sunt incluse în spaţiul vizual apa şi cerul, mirajul produs de efectele apei în relaţia cu lumina în diversele momente ale zilei, felul în care sunt redate casele, care nu par locuite, dar nici părăsite, dau impresia unor spaţii în care viaţa palpită. Această impresie, pe care privitorul o are în faţa peisajelor lui Florin Prodan, este datorată, dincolo de consideraţiile de mai sus,  implicării emoţionale cu care artistul se apleacă asupra fiecăreia dintre lucrările sale. De aceea tablourile sale plac, fapt pe care cunoscutul critic de artă Valentin Ciucă îl aprecia într-unul dintre comentariile privindu-l pe pictorul botoşănean: „Florin Prodan place privitorilor prin calitatea culorilor atent distilate pe paletă, generoase şi tandre, melancolice şi vitale, subtile şi onctuoase. Creaţia lui se potriveşte perfect cu imaginile pictate, în fapt, sensibile transfigurări ale unor emoţii de delicate sentimente. Marea lecţie a naturii, devine şi pentru Florin Prodan esenţială în constituirea unei viziuni artistice, a unui mod de a înţelege şi transfigura realitatea. Dincolo de senzaţie se află o ştiinţă a exprimării plastice şi de aceea Florin Prodan place privitorilor.”

Sensibilitatea şi delicateţea cu care Florin Prodan îşi realizează peisajele reprezintă o calitate indubitabilă a acestora, dar, în acelaşi timp, trebuie remarcată, nota poetică îndemnând spre rememorare nostalgică şi sensibilitatea cromatică, care dau pânzelor sale caracterul unui discurs plastic coerent şi nuanţat. Acest fapt a fost remarcat, între alţii, de pictorului ieşean Constantin Tofan, membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi profesor la Universitatea de Arte „George Enescu”din Iaşi, care sublinia faptul că „este atâta căldură în demersul său, încât peisajele de primăvară şi vară dobândesc incandescenţe minerale, iar peisajele de iarnă reuşesc să ne emoţioneze prin desfăşurările lor, sub imperiul unei ancestrale amintiri din copilărie.

Recunoscut, în primul rând ca peisagist, Florin Prodan abordează, şi alte genuri, între care natura statică, cele mai des ilustrate în pânzele sale fiind florile (trandafiri, maci, liliac, flori de câmp sau floarea soarelui). Tablourile sale în ulei, înfăţişând vaze cu flori, au o uşor sesizabilă tentă impresionistă, pictorul fiind preocupat în mod special de latura cromatică. Vazele în care sunt aşezate florile, obiectele care le înconjoară, fundalurile, sunt tratate fără o atenţie specială pentru detalii, astfel încât, atenţia privitorului este atrasă de coloritul florilor- roşu intens, corai, galben sau violet, culorile alese şi maniera în care sunt aşternute pe pânză, făcând dovada unei îndelungate reflecţii şi a unei percepţii filtrate raţional şi afectiv. 

 Florin Prodan nu este un pictor al socialului, preferând, aşa cum se observă în opera sa, peisajele şi naturile statice, dar rarele ocazii când renunţă la acestea, ni-l relevă ca pe un remarcabil portretist sau ilustrator al unor stări de graţie, în acest din urmă caz, remarcându-se tablourile înfăţişând balerine. Acest fapt este o dovadă a remarcabilului său talent şi întăreşte decizia, luată cu mult timp în urmă, de a se dedica pastelului, genul care se armonizează perfect cu firea sa şi în care, cu siguranţă, mai are încă multe de spus. 

Comentariile asupra creaţiei pictorului Florin Prodan, sunt numeroase, dar, dintre multele pe care le-am fi putut cuprinde în acest scurt articol, ne vom opri la cel al criticului de artă Marius Tiţa, care ni se pare cel mai elocvent: „Pentru Florin Prodan, pictura este o dedicaţie naturală. O opţiune care se impune, lăsându-l pe artist în lumea frumoasă şi complicată a exprimării plastice. Fiecare tuşă este de fapt o luptă câştigată cu incertitudinile, cu propriile descoperiri, cu chemările şi respingerile pe care artistul le cunoaşte în viaţa din afara atelierului. Este o opţiune riscantă dar lirismul intens al picturii sale nu poate decât să atragă privitorul, relevând profanului lumea minunată a picturii, a culorilor ce închipuie lumi şi universuri pe pânză. Specializarea sa carteziană îl ajută la rigoarea construcţiei şi în curajul infinitelor opţiuni plastice, dar magia creaţiei sale rămâne deplin în sfera plasticităţii şi a picturalităţii. Acesta este elementul definitoriu care ne împiedică să exprimăm în cuvinte pictura sa. De aceea, dacă invocaţi culori atunci când vorbiţi de vreuna dintre picturile sale, înseamnă că vă aflaţi deplin şi frumos în lumea picturii lui Florin Prodan.”

Peste câteva săptămâni, la începutul lunii noiembrie, Florin Prodan împlineşte 57 de ani. Pentru bucuriile estetice pe care ni le-a oferit şi pentru sporul de prestigiu pe care-l aduce Botoşanilor, prin prezenţa lucrărilor sale în ţară şi în lume, îi transmitem felicitările noastre şi îi dorim o carieră artistică lungă şi plină de succese.