Monografia Comunei Frumușica
Autor, Mihai PALAGHIA
Botoșani : Agata, 2022
Ediție îngrijită de Dorina RODU

Argument

Condeie măiestre s-au întrecut în a prezenta frumuseţile şi bogăţiile Moldovei, provincie care, poate mai mult decât alte ţinuturi româneşti, închide istorii nesfârşite şi este străbătută de farmecul neatins al creaţiilor etnografice şi folclorice etc., zămislite de veacuri şi păstrate mereu proaspete pe aceste meleaguri.
Cărturari harnici, iubitori de ţară şi de frumos, s-au străduit ani de-a rândul să pună la adăpost cât mai multe dintre aceste izvodiri ale minţii şi sufletului omului din popor, cât mai multe dintre aceste mărturii ale unei civilizaţii multimilenare.

Atât curiozitatea, cât şi responsabilitatea faţă de comuna Frumuşica, ne-au făcut, ca fii ai ei, nativi sau adoptivi, să cercetăm, de-a lungul a mai multe decenii, stări de lucruri din secole trecute din satele acestei vechi, bogate şi frumoase aşezări, în vederea conturării unui scurt, apoi mai puţin scurt, escurs istoric referitor la aceste locuri.
Acesta a fost, este şi va fi orientat asupra trecutului acestor meleaguri, asupra legăturii cu natura de aici şi a modului de viaţă a locuitorilor, asupra statorniciei, supravieţuirii şi apoi a autodepăşirii lor în spaţiul băştinaş.

Prezentul studiu monografic vine să împlinească un gol dintotdeauna, acela al dorinţei permanente a locuitorilor acestor meleaguri de a cunoaşte trecutul şi prezentul acestui spaţiu geografico-istoric, etno-folcloric, cultural-artistic, turistic etc., în care s-au născut, au crescut, au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea, posibilitate şi de întărire a optimismului în ceea ce priveşte patriotismul local, ca de altfel şi cel naţional, constituind totodată şi o punte de legătură cu generaţiile trecute şi viitoare, necesară în acest sens, dar, de asemenea, şi o perspectivă, deci un posibil viitor.
Cu atât va fi mai mult preţuită această muncă foarte grea, poate chiar temerară, cu cât ea îşi propune să fixeze pentru eternitate locuri şi oameni, obiceiuri şi tradiţii, preocupări şi îndeletniciri, obiective importante, dintre care câteva de patrimoniu etc. După lectura acestei încercări monografice, cititorii ei îşi vor putea face o imagine, cât de cât, a ceea ce au fost locurile unde au vieţuit strămoşii lor.

Având în vedere că numeroasele urme arheologice de pe raza comunei argumentează existenţa aici a omului încă din vremuri îndepărtate, poate chiar de la desprinderea sa din regnul animal, argumente concrete fiind însă pentru perioada paleoliticului, apoi pentru neolitic, respectiv pentru înflorirea culturii Cucuteni, se impune, ca o necesitate, ca o curiozitate, dar, în acelaşi timp, şi ca o plăcere, cercetarea multilaterală şi profundă, pe cât se poate, a acestor locuri şi a factorului uman, cu toate implicaţiile sale, de-a lungul timpului, un început propunându-şi să fie apariţia acestor pagini monografice.
Poate chiar, până la urmă, prin extinderea cercetării şi prin dezvoltarea aspectelor, să facilităm închegarea unei posibile istorii locale viitoare, întregitoare, aprofundate.

Este un gând mai vechi al coordonatorului acestei încercări, de prin anii de liceu, devenit obsedant de la o vreme, din anii de directorat la şcolile Storeşti, Vlădeni şi Frumuşica, mai ales în anii în care a îndeplinit şi misiunea de coordonator al celor 15 unităţi şcolare din comună, participând deci şi la întrunirile conducerii comunale, posibilitate de informare multilaterală etc.
În tot acest demers autorul a pus mult suflet şi dragoste faţă de această comunitate, deoarece, la fel ca şi cei care au contribuit, spiritual sau material, la derularea lui, a fost şi a rămas participant activ la viaţa acestei intime localităţi, ca expresie a legăturii permanente strânse cu satele comunei natale, pe care le-a iubit deplin o viaţă.

Aşadar prezenta carte, întrupată din legende şi istorie, tradiţii şi obiceiuri, credinţe, firea oamenilor, aspecte din diferite etape trecute, dar şi din contemporaneitatea noastră, este, în acelaşi timp, şi o mărturie documentară, dar şi de suflet, ce se doreşte a fi frumoasă şi trebuitoare, reflectând fenomenul viu al vieţii rurale, inclusiv de târg rural, neîntrerupt de destule vicisitudini ale vremurilor, un posibil imbold la meditaţie, la conştientizarea generaţiilor viitoare în ceea ce priveşte redeşteptarea patriotismului local, pe fondul celui naţional şi european.
Această încercare monografică e consacrată evoluţiei comunei Frumuşica de-a lungul timpului, trecând prin mai toate epocile, de la cele străvechi, vechi şi medievale, începând cu perindarea sau succederea stăpânilor acestor moşii, până la cele moderne şi contemporane, abordând aspecte geologice, geografice, etnografice, folclorice, demografice, economice, sociale, politice, cultural-educative, de învăţământ şi sănătate, sportive, turistice etc.

Toate acestea sunt prezentate ca fiind desfăşurate, desigur, pe fundalul organizării administrativ-teritoriale, uneori în schimbare, precum atestă termeni ca: ţinut, ocol, regiune, raion, plasă, comună, cătun etc. şi sintagme (îmbinări ) ca, de exemplu: Comuna Rădeni, Comuna Storeşti, Comuna Şendreni, comuna Vlădeni, Comuna Târgu Frumuşica etc., mai ales de când târgul a fost şi este centru al comunităţilor acestor sate. În acest sens, au fost fructificate mărturii ale unor persoane, începând cu cei mai în vârstă, luându-se legătura cu diferite categorii de localnici şi familii. Au fost cercetate, în acest timp, în zeci de ani, fel de fel de documente vechi, manuscrise ale unor însemnări sau scrisori, cărţi, reviste, ziare, saituri pe internet, emisiuni de radio şi televiziune, mai ales radio şi televiziunea Iaşi, etc., care făceau referiri la comuna Frumuşica.
De asemenea, în mai multe zile, am intrat în posesia documentelor existente în Arhivele Statului Botoşani şi în cele din Iaşi şi din principalele muzee ale judeţelor Moldovei, în primul rând cele din Muzeul de Istorie a Judeţului Botoşani, unde sunt conservate majoritatea izvoarelor inedite pentru preistoria (arheologia), istoria medievală, modernă şi contemporană a acestor locuri, ca să nu mai vorbim de cercetarea materialelor documentare din perioade mai apropiate de noi, aflate în păstrarea instituţiilor locale, mai ales primărie, căminul cultural, biblioteca centrală, comunală, şcoli şi grădiniţe etc.

De asemenea au fost consultate colecţiile sau însemnările unor cărturari şi animatori culturali, precum cele ale lui Gh. Cimpoi, din Rădeni, Ioan Ghebea, Maria Oprişanu-Ghebea, Vasile Ursache, din Vlădeni, Gh. Bleanca, din Storeşti, ale bătrânilor Chirilă Oprea, Iordache şi Costache Palaghia, din Vlădeni, Costache şi Iordache Ursache, Iordache Talpalaru, din Storeşti, şi alţii, fiind purtate şi discuţii în timp cu aceştia, ca şi cu alţii, din generaţiile de după ei, precum Mitică Tican, Georgel Onofrei şi Mihai Mircea, din Rădeni, Dumitru Foca, Ghiţă Chihaia, Mitică Ursache şi mulţi alţii, din Vlădeni, etc., mulţi dintre aceştia foşti martori oculari la diferite evenimente care s-au petrecut.
Paralel cu toate aceste consultări de documente, mărturii şi discuţii, s-a ţinut permanent legătura şi cu obiectele de cultură materială descoperite pe raza comunei, şi cu tradiţiile populare, inclusiv legende, transmise din generaţie în generaţie.

Cu sprijinul inimosului primar Constantin Rădeanu, fiu al unor oameni gospodari din Storeşti, de altfel fost elev al coordonatorului acestei lucrări, am reuşit să studiez şi arhiva Primăriei Frumuşica.
Memoria locurilor ne invită la căutarea şi cercetarea documentelor privind evenimentele ce au urmat, etapă de etapă, celor de dinainte.
Astfel sunt cele legate de 1848 şi Unirea Principatelor, de Războiul de Independenţă, din 1877 şi, mai ales, de răscoalele ţărăneşti de la sfârşitul secolului trecut şi marea răscoală ţărănească de la 1907, în cadrul căreia Frumuşica, cu satele Rădeni, Storeşti şi Vlădeni, este punct de plecare, alături de Flămânzi.

De asemenea, o mare importanţă o are cercetarea documentelor ce privesc participarea locuitorilor acestui colţ de ţară românesc la Primul Război Mondial, la înfăptuirea reformei agrare din 1921, apoi la luptele din timpul Celui de-al II-lea Război Mondial – dovadă numărul mare al celor căzuţi şi monumentul ridicat în memoria lor în faţa Primăriei Vechi, care relevă perseverenţa lor la înfăptuirea marilor idealuri ale neamului nostru.
Aspecte interesante se găsesc în documentele privind participarea locuitorilor acestei comune la înfăptuirea reformei agrare din 1945, la cooperativizarea (colectivizarea) agriculturii din aceste sate, aici luând fiinţă una dintre primele celule de partid muncitoresc, socialist, apoi comunist şi unele dintre primele cooperative agricole de producţie (CAP), colective.

Ca metode de lucru, în afară de cercetarea obiectelor găsite şi a documentelor existente, a dialogului viu cu diferite categorii de cetăţeni, unii menţionaţi mai sus, au mai fost investigaţii şi cercetări sociologice, anchete sociale şi altele. „Nu lipsesc propriile observaţii şi interpretări, opinii etc., necesare unei bune construcţii a cărţii, facilitând interesul lecturii ei.” (I. Bejenaru ) Astfel cartea a fost structurată pe mai multe capitole şi subcapitole, capitolaşe, peste 120, ceea ce a presupus o mare cheltuire de timp şi efort, travaliu, necesitând o abordare oarecum enciclopedică.
Am încercat să surprindem acele idei sănătoase ale filosofiei sociale locale, avatarurile drumului spre adevăr, un adevăr despre fiinţă şi lume din perspectiva acestor locuri, dimensiunea morală a comunităţii acestora, încercând definirea dreptăţii ce se opune strâmbătăţii.

Considerăm că prin această primă încercare globală, inedită, singura de acest fel, adică mult mai amplă, probabil prima tipărită, vom aduce un plus contribuţiilor parţiale, dar meritorii, pe unele teme, ale colegilor noştri, profesorii Ioan Ghebea, Maria Oprişanu–Ghebea, Maria Amancei, Gheorghe Cimpoi, Gheorghe Bleanca, Constantin Mursa, Maria Ştempel-Poiată şi alţii.
Sunt şi unele noutăţi absolute în ceea ce priveşte trecutul acestor locuri, datorate parcurgerii unei multiple bibliografii aferente subiectului şi a multe izvoare documentare şi narative publicate până în prezent.

De un interes deosebit este descoperirea câtorva monede romane pe teritoriul comunei, ceea ce atestă continuitatea – peste epoca bronzului şi a fierului – a populaţiei autohtone, a dacilor liberi, care întreţineau un contact economic destul de strâns cu romanii şi dacii romanizaţi, fapt ce include teritoriul comunei în aria de formare a poporului român şi a limbii române.
Această continuitate este prezentă în urme în toată perioada migraţiilor, dovadă suprapunerea peste cultura materială veche a unor vestigii de cultură specifice acestei epoci, ca, de altfel, şi epocii feudale.

Această afirmaţie este susţinută şi de atestarea documentară timpurie a principalelor sate ale comunei, de donaţiile unor domnitori, ca Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Mihail Sturza şi alţii, ca şi de poziţia aşezării pe unul dintre cele mai importante drumuri comerciale ale Moldovei şi de atâtea altele

În vederea închegării acestui profil monografic, pe lângă cercetarea obiectelor de cultură materială descoperite pe raza comunei, a documentelor existente la Consiliul Popular, la Primărie, în arhivele menţionate, în unităţile şcolare şi la diverşi colecţionari, au fost consultaţi, încă de la începutul ultimului pătrar al secolului al XX-lea, unii dintre cei mai vechi martori oculari la diferite evenimente ce s-au petrecut, ţinându-se legătura şi cu tradiţiile populare transmise din generaţie în generaţie. Ca metode de lucru, în afară de cele menţionate, de investigaţii şi cercetări geografice, istorice, etno-folclorice, sociologice, cultural-artistice, sportive, turistice etc., au mai fost folosite anchetele sociale şi dialogul viu cu majoritatea cetăţenilor din aceste sate.

În toată această întreprindere, am pus multă pasiune şi comprehensiune pentru valorile tradiţionale ale vetrei ţărăneşti întemeietoare, cu care ne-am înfrăţit destinul pentru totdeauna, pentru recuperarea vestigiilor tradiţiilor populare autohtone, scotocind prin cotloanele lăzilor de zestre, ale odăilor, cămărilor şi podurilor din gospodăriile localnicilor. Din păcate, din nefericire, o parte dintre aceste comori materiale şi sufleteşti au dispărut şi aşteaptă să fie redescoperite.
Ajutaţi de către Dumnezeu şi de puterile propriilor noastre fiinţe, sperăm să avem mulţumirea omenească izvorâtă din sentimentul că ne-am îndeplinit într-o oarecare măsură datoria faţă de locurile natale, a căror memorie se cuvine a nu fi dată uitării.

Cu nedisimulată satisfacţie şi bine temperată modestie afişată, putem spune că nu ne-am precupeţit timpul şi eforturile în a culege şi, uneori, a prelucra valorile folclorice locale, fără a perverti şi denatura limitele autenticităţii date, acest demers constituind o mărturie a trecerii noastre pilduitoare prin viaţa comunităţii pe care am slujit-o cu ardoare.
Aceşti primi paşi fiind făcuţi, în urma atâtor lucruri pline de interes privind, în primul rând, istoria şi geografia locurilor, ca, de altfel, şi folclorul specific sau noile realităţi ale acestor meleaguri, natale, ne rămâne, ca o obligaţie morală, o responsabilitate, un angajament, dar şi ca o satisfacţie, adunarea, în continuare, a tot ceea ce se poate în acest sens şi transcrierea – dezvoltată şi nuanţată, argumentată şi exemplificată – a acestor file de monografie.

Mulţumim, şi pe această cale, tuturor colaboratorilor, începând cu regretaţii bătrâni Chirilă Oprea şi Iordache Palaghia, născuţi în cel de-al patrulea sfert al veacului al XIX-lea, rapsozilor Vasile Ursache şi Costache Palaghia, născuţi în primul sfert al secolului al XX-lea şi recent plecaţi şi ei dintre noi, regretaţilor dascăli Ioan Ghebea şi Gheorghe Cimpoi, contemporani cu rapsozii menţionaţi imediat mai sus, care au avut preocupări deosebite pe plan cultural-educativ şi artistic, inginerului Neculai Amancei, nu de mult timp dispărut, apoi colegilor noştri în viaţă: Dumitru Ursache, Georgel Onofrei, Mircea Mihai, animatorilor culturali Dumitru Ioaniţescu, Gheorghe Chihaia, preoţilor Toma Vamanu, din Vlădeni-Deal, şi Florin Vamanu, din Frumuşica, contabilului şef al Primăriei Frumuşica, Cornel Bălăşanu, inginerei agronom Silvia Rădeanu-Velicu, pentru informaţiile puse la dispoziţie în sensul demersului nostru monografic.

De asemenea, le mulţumim conducătorilor de instituţii şi întreprinderi din comună şi colegilor acestora, în general consătenilor, cât şi altor persoane, precum doamnei directoare a Muzeuui Judeţean de Istorie, Lucica Părvan (fostă Arhip ), directoarea muzeului menţionat, de loc din Frumuşica, domnului prof. muzeograf Ionel Bejenaru, tânărului muzeograf George Arhip, de asemenea de loc din Frumuşica.
Suntem profund recunoscători celor ce au promis sprijin prin sponsorizare, precum Jenică Radu şi ing. Gheorghe Blanaru, decedaţi între timp, dar al căror gest merită pomenit, deşi nu a mai apucat să se materializeze.

Ne-am aventurat, aşadar, pe drumul cunoaşterii, lucrarea fiind perfectibilă, şi vom fi bucuroşi de apariţia altor cărţi, ale subsemnatului, dar şi ale altora, care să întregească memoria acestor interesante locuri. Dorim şi îi rugăm pe toţi cei binevoitori ca în timpul următor să fim contactaţi cu observaţii şi propuneri, să vină cu aportul dumnealor la continuarea aprofundării acestor cercetări, la dezvoltarea argumentată şi exemplificată a lor, în vederea unei eventuale noi editări, mai cuprinzătoare, întregitoare, ediţie revizuită şi adăugită, cu eliminarea unor erori şi omisiuni importante.

Mai 2014, Vlădeni-Deal, Frumuşica
Autorul, prof. Mihai Palaghia