Războiul reflectat într-un proiect de artă contemporană, curatoriat de conf.univ.dr. Cristian Nae

Artistul ucrainean de origine română Ciprian Tokar a absolvit studiile de licență la specializarea Artă murală și studiile de master la specializarea Pictură la Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În prezent, este doctorand în cadrul aceleiași facultăți, investigând tema „Imaginea artistică între document și monument: reprezentări ale istoriei recente în arta contemporană”. Artistul a făcut parte din mai multe expoziții de grup și a fost selectat în cadrul Graduation Highligts 2018 de la Borderline Art Space. În proiectul de față, parte a proiectului său doctoral, artistul interpretează pictural criza globală generată de conflictul din Ucraina, fiind sprijinit în demersul său de criticul de artă Cristian Nae. Astfel, își prezintă public prima expoziție personală, sub forma unei instalații picturale, denumită “Cutia neagră a crizei din Ucraina”, iar picturile sale, bazate pe fotografii din mass-media, interpretează imagini din timpul Euromaidanului de la Kiev și din timpul invaziei rusești din Ucraina. Expoziția e în desfășurare la Borderline Art Space Iași, în intervalul 2-26 martie. 

“Această instalație picturală este ca o cutie neagră a unui avion care păstrează dovezile tragediei”, explica la vernisaj Ciprian Tokar, pentru Radio România Iași (radioiasi.ro): „criza din Ucraina, în complexitatea ei, ascunde informații care, probabil, au fost transmise de discursurile oficiale, dar nu în totalitate și, oarecum, încerc să aduc niște informații alternative despre aceste evenimente care s-au întâmplat în Ucraina, despre revoluție, despre război. Am preluat niște imagini de pe internet, din mass-media, din rețelele de socializare pe care le-am prelucrat, le-am manipulat pictural, așa încât să le transform în imagine pictată. Am încercat să adaptez de fapt niște imagini fotografice în mediul pictural”.

Curatorul Cristian Nae oferea mai multe detalii despre conceptul din spatele acestui demers artistic: “Este un proiect de cercetare, de investigare a imaginilor care circulă pe canalele social media, dar și a imaginilor care sunt vehiculate în mass-media care, știm foarte bine, la rândul său că este segregată: unele dintre canalele respective sprijină un anumit tip de narațiune, în particular despre războiul din Ucraina, dar nu numai; altele propun o altă interpretare a acelor evenimente. Și se poate ajunge la situația în care aceeași imagine este oferită drept evidență sau drept mărturie pentru un fapt istoric resemnificat sau reinterpretat în funcție de tipul de comentariu pe care îl găsim atunci când lecturăm respectiva imagine. În momentul în care un pictor își propune să construiască o narațiune despre istorie și mai ales despre istoria în desfășurare, el este constrâns să interogheze sursa imaginilor respective, veridicitatea lor și, făcând acest lucru, el este cumva în siajul unui reporter, unui jurnalist de investigație. Sigur, este o parte a unei cercetări artistice care nu își propune să înlocuiască și nici nu va putea înlocui, ci dimpotrivă, să complexifice o cercetare de tip jurnalistic, pentru că el nu-și propune să decidă care este adevărul despre un fapt istoric sau imaginea care chiar este adevărată și care fake news sau e manipulată, ci mai curând să stârnească publicului acest tip de scepticism, să ne facă conștienți că atunci când privim imagini, când ascultăm narațiuni, ele pot să aibă un soi de ideologie latentă și mai cu seamă să ne facă conștienți că și ele pot emoționa, ca și arta. Mi se pare că sarcina unui pictor care își asumă un proiect atât de complex și de dificil precum acela de a nara situații, procese de transformare istorică este un demers care în cele din urmă rămâne și un demers subiectiv. O cercetare artistică de acest gen devine complementară a ceea ce putem să întâlnim pe mass-media, fără, repet, să aibă pretenția de a rezolva vreo problemă istorică sau de a depozita vreun adevăr, ci mai curând de a ne emoționa și de a integra aceste narațiuni subiective și aceste complexe procese de rememorare în viața noastră”. (Cristian Nae pentru radioiasi.ro)

“La un an de la începutul războiului din Ucraina, Ciprian Tokar, artist născut în comunitatea românească din regiunea ucrainiană Cernăuți, dezvoltă o cercetare artistică (…) focalizându-se asupra relației dintre interpretările divergente ale faptelor istorice și politicile memoriei colective care însoțesc circulația imaginilor atât în mass-media cât și în mediile sociale. Ea se opune, astfel, poziției autoritare asumată de pictura istorică modernă, dezvăluind jocul atent orchestrat dintre subiectivitatea interpretului și constrângerile ideologice ale discursului artistic.

Procesul său de cercetare poate fi încadrat în siajul jurnalismului experimental definit de teoreticianul Alfredo Cramerotti drept o manieră de examinare critică a mijloacelor estetice proprii jurnalismului utilizate pentru a susține pretenția de obiectivitate a relatării sau de veridicitate a documentelor. Cercetarea artistică de acest gen poate contribui astfel la subminarea fenomenului ”fake news” prin solicitarea unei atenții sporite cu privire la perspectivele multiple din care poate fi lecturat și mediat un fapt istoric.

Una dintre convingerile fundamentale ale acestei investigații este aceea că, în condițiile democratizării accesului la tehnologiile de înregistrare și comunicare a imaginii, pictura a devenit un mediu artistic expandat, aflat într-o relație indisolubilă cu celelalte medii care produc și transmit imagini, precum fotografia și imaginea în mișcare – cu alte cuvinte, o pictură ”în rețea” sau ”pictură 2.0”, potrivit lui David Joselit.

În consecință, Ciprian Tokar descompune în fragmente imagini fotografice ale revoluției Euromaidan vehiculate pe diverse canale mediatice și le transpune în noi compoziții picturale, creând asocieri și juxtapuneri inedite între fragmente aparținând unor surse multiple de comunicare. În unele dintre acestea, imaginea fotografică este manipulată asemeni unei alegorii istorice. În altele, ea conjugă multiple temporalități și utilizează filtrul subiectiv al memoriei personale pentru a examina construcția memoriei colective, expunând incertitudinea care continuă să planeze asupra viitorului unui proces istoric încă neîncheiat. Instalația picturală rezultată propune, astfel, un laborator de reflecție colectivă asupra proceselor de uitare și rememorare, de camuflare involuntară și de resemnificare forțată care însoțesc la tot pasul tentativele de a capta într-o imagine limpede complexitatea acestei crize”, preciza Cristian Nae în discursul curatorial.

Expoziția este organizată prin Asociația Culturală AltIași și face parte din proiectul „Evadări post-umane”, co-finanțat de AFCN.

Cosmina Marcela OLTEAN
Sursă date și foto – Borderline Art Space, radioiasi.ro