În ziua de 26 februarie 2009 preotul Ioan Canciuc şi-a lansat volumul „Protopopiatul Darabani. Contribuţii monografice asupra aşezărilor, bisericilor şi învăţământului”. Actul cultural, de o deosebită importanţă pentru zona monografismului românesc, s-a consumat la Muzeul „Memorialul Ipoteşti” – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, în aula „Laurenţiu Ulici”. Tipărit la Editura „Trinitas” şi având binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, volumul a fost prezentat de prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi de prof. Marius Chelcu şi prof. dr. Silviu Văcaru, ambii de la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi.
O microproiecţie având în prim plan imaginea preotului de la biserica din incinta Memorialului şi a Elenei Mândrescu interpretând „Rugăciune” de Mihai Eminescu, ne-a introdus in cadrul deosebit, plin de linişte şi har pe care ţi-l picură în suflet locul ales.
Autorul, părintele Ioan Canciuc, aduce mulţumiri prof. univ. dr. Ioan Caproşu de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi pentru îndemnurile insistente de a scrie această serie a monografiilor protopopiatelor, prima fiind cea a Protopopiatului Săveni, cât şi pentru prefaţa din care cităm: „Expunerea autorului, întotdeauna sobră şi concisă, însoţită de o ilustraţie adecvată, sporeşte neîndoielnic valenţele acestei cărţi, ce se va impune de la sine ca o lectură obligatorie pentru cunoaşterea istorică a zonei menţionate. Totodată, reuşita ştiinţifică de acum a autorului ne determină să aşteptăm cu interes sporit următorul demers istoriografic al acestuia consacrat unui alt protopopiat din acelaşi judeţ Botoşani, care, prin contribuţii ştiinţifice, precum cea de faţă, îşi dezvăluie treptat întreaga lui importanţă istorică”.
Părintele Canciuc prezintă auditoriului o parte dintre sursele folosite, consideraţiile generale asupra aşezărilor, date despre cele opt comune şi oraşul Darabani, care formează Protopopiatul Darabani, cu referire la biserici, aşezări şi şcoli. Autorul a ţinut să adauge: „Toate neajunsurile acestei lucrări, de care sunt conştient, lasă posibilitatea celor preocupaţi de cunoaşterea istoriei oricărei aşezări umane: preoţi, profesori, învăţători sau alte categorii – să aducă la lumină documente clarificatoare pentru toate afirmaţiile aproximative comise. Unele dintre satele prezentate sunt în pragul dispariţiei. Pentru acestea, mai ales, lucrarea de faţă se vrea un ghid în realizarea unor monografii complete”.
Prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru, făcând referire la monografii, crede că acestea au ajuns la o producţie incontrolabilă, însă consideră că aspectele trebuiesc privite cu bunăvoinţă fiindcă ele ţin de o recompensă psihologică, nu mai avem restricţii de identitate. Ataşaţii locurilor naşterii lor simt nevoia identificării cu aceste locuri şi transformă totul într-o monografie. Pe autor, pe care îl cunoaşte încă din vremea scrierii „Tezaurului…”, îl consideră un om cu adevărat de factură ştiinţifică şi istorică. Cartea în discuţie a fost concepută cu un efort enorm fiindcă o monografie se face cu cercetări dar şi pentru că şi-a ales ca mod de lucru descrierea unor zone mai largi, iar din această ultimă abordare, lucrarea va avea o utilitate mare în viitor. Punctul forte al monografiei îl reprezintă accentul pus pe proprietate cu tot ceea ce derivă: stăpâni, schimburi, genealogii. Pentru o zonă de locuire atât de veche cum e zona Darabanilor, cu un număr considerabil de localităţi, cu o toponimie slavă (de sorginte ucraineană) ce ne duce până în secolul XIV, stilul ales, unul concis, esenţializat şi precis, dă funcţionalitate lucrării. Rămânând de discutat problematica sufixelor folosite în zona cercetată, o lucrare cum este „Protopopiatul Darabani. Contribuţii monografice asupra aşezărilor, bisericilor şi învăţământului” de 400 de pagini şi 1800 note şi trimiteri, fără dezechilibre în conţinut, este o monografie de referinţă.
Despre importanţa acestor contribuţii monografice la zona ce acoperă Protopopiatul Darabani a vorbit şi prof. Marius Chelcu de la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi. Truda alcătuirii acestei cărţi trebuie apreciată pornind de la faptul că nu a pierdut din vedere trecutul îndepărtat, a căutat insistent surse vechi şi a abordat căi noi de a privi trecutul. Conţinutul lucrării ne relevă un cercetător care are deja ştiinţa pătrunderii în trecut, lucru rar întâlnit la monografişti cu pretenţii. Atributele ştiinţifice ale lucrării se descoperă aproape peste tot, fiindcă nu e frază în care trecutul să nu fie viu.
Prof. dr. Silviu Văcaru de la acelaşi Institut de Istorie „A.D.Xenopol” abordează alt merit al volumului: iconografia. Are surpriza să descopere biserici, adevărate monumente de artă. Divagând, atenţionează pe cei prezenţi că ar trebui, cu referire la monumentele de artă, să tragem un semnal de alarmă. Degeaba au loc simpozioane naţionale având ca tematică principală problematica restaurărilor, dacă nu participă nici un reprezentant al statului să asculte necazurile şi ofurile specialiştilor.
Explică de ce nu este de acord cu „termopanizarea” bisericilor ca metodă de reabilitare. Strică originalitatea lăcaşurilor sfinte, atentează la tradiţie. Să se construiască biserici mari, încăpătoare, dar să nu se dărâme cele mici, vechi, fiindcă dispărând ele ne pierdem identitatea. Imaginile din monografia preotului Ioan Canciuc sunt bine alese, reprezentative, adevărate bijuterii ale artei. Silviu Văcaru mai aduce în discuţie problematica destul de complicată a genealogiilor. Ele vor începe să se scrie dar să nu ne referim numai la cei stabili, care au fost aici, ci şi la cei veniţi. Scrierea genealogiilor să se facă în dinamica lor, deoarece viaţa este o continuă mişcare a oamenilor.
Au mai adus aprecieri lucrării şi autorului ei Valentin Coşereanu, Ştefan Cervatiuc, Gheorghe Median, Georgică Manole, Preotul Manoliu, Vasile Adăscăliţei, Stelică Trufin, Sandu Amiteloaie şi Traian Apetrei.
Citând „Ziarul Lumina” de vineri 27 februarie 2009, părintele protopop Constantin Pânzariu de la Protopopiatul Darabani a adăugat: „Părintele Canciuc a mai realizat şi monografia Protopopiatului Săveni şi ne bucurăm că noi suntem al doilea protopopiat din Arhiepiscopia Iaşilor care are, de astăzi, o astfel de monografie”.

Georgică Manole