• Romanul “Magistra “ de Mihai Ganea, este o evocare biografică, cum mărturisește autorul, a unei mari personalități din România profundă și tainică, care o viață întreagă și-a dedicat-o răspândiri luminii culturii în rândul învățăceilor, fiind vorba de  lumina a adevărului ce reprezenta și o luptă asiduă împotriva regimului criminal comunist.Magistra este profesoara Virginia Paraschiv, o luptătoare împotriva dictaturii comuniste.Pe drept cuvând se numeste romanul acesta “Magistra”, care în limba latină înseamnă profesoară, însă în română acest cuvânt semnifică mult mai mult, un dascăl înnobilat cu  știința înțelepților.
• Cartea apărută la Editura “Transilvania“, Baia Mare, 2023, în condiți grafice deosebite, cuprinde, la început, o “Prefață” de Ileana Costea, “O încercare de Cuvânt înainte “ de Alexandru Cetățeanu, “Magistra – ocarte de Mihai Ganea“ de Smaranda Mada Cazan-Livescu, și “Cuvânt înainte “ de Mihai Ganea, care semnează și textul intitulat “Magistra serenissima .“ Acest cuvânt în italiană înseamnă prea-senină cu conotație de înțelepciune.
• Romanul cuprinde 11 capitole și un Epilog, toate având câte un titlu ce marchează ca o bornă etape din viața personajului principal profesoara Virginia Paraschiv.
• Motto-ul cu care se deschide cartea semnat de Hermann Hesse, laureate al Premiului Nobel în anul 1946, ne deschide spiritualicește calea spre înțelegerea vieții distinsei profesoare și scriitoare care este personajul principal al acestui volum:” „Cu cât mai vastă e cultura unui om, cu cât mai mari îi sunt privilegiile, cu atât mai mari trebuie să fie în caz de nevoie sacrificiile pe care le face… E un laș cel care se sustrage de la obligațiile, sacrificiile și pericolele cărora trebuie să le facă față, poporul său” .
• Frazele scrise de Ileana Costea cu care încheie “Prefața “creionează subtil portretul de intelectuală a profesoarei Virginia Paraschiv într-o epocă când “griul” din societate era predominant și culoarea roșie, compromiseă de comuniști, ne mai amintesc cu tristețe de crimele în numele unei ideology străine neamului românesc.: “Dar cartea aceasta are o valoare mai mare decât doar de a fi un portret minunat și o biografie interesant prezentată. Este o carte din care cititorul află și multe alte lucruri despre intelectuali importanți, Iancu Fischer, Mihai Nichita, Vasile Paraschiv,oameni de teatru, Traian Zecheru, Florin Piersic, intelectuali din exilul politic românesc, Antonia Constantinescu, Cicerone Poghirc, Monica Lovinescu, intelectuali din rezistența anticomunistă, Florin Paraschiv, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv, Doina Cornea, Vasile Paraschiv. Dar mai ales aflăm despre comunism. Nu numai despre perioada comunismului numit „gri” în carte (de fapt „negru”, acerb) dinainte de 1989 (așa cum Mihai Ganea ne-a spus și în romanul lui precedent, portret si biografie a mamei lui, Viola), ci și despre comunismul de după 89. Printr-o tehnică specială de inserări pe ici pe colo, autorul ne arată că relele comunismului nu au trecut. Ne face să înțelegem că ele se continuă și ni le prezintă pe cele din Maramureș. Iar eu care i-am cunoscut, le-am văzut nepretențioasa locuință, într-un bloc dintr-un cartier neprietenos, stigmate ale unor vremuri nefaste ce nu se dau duse. O locuință nepretențioasă.Dar, fermecătoare prin atmosfera ei de intelectualitate și creativitate. Mă gândesc mereu ce mult ar merita oameni ca ei, să aibă mai multă recunoștință de la societate, de la soartă. “
• Testele de început ale cărți sunt semnate de mari personalități ale culturii internaționale de origine română, trăitoare în Statele Unite.
• Poemul semnat de poetul Mihai Ganea dedicat tovarășei sale de viață, cu care își împarte înțelepciunea anilor ninși impresionează profund cititorul:” lacrimile toamnei au topit vara fierbinte 
• înghețând vorbele în spuma răscolită de stele 
• un cuvânt magic le încinge liniștea 
• ave Magistra 
• profesor de ziua de naștere fericită 
• încotro ne plimbă gândul când vremea se clatină 
• fără noimă ca un braț de balanță 
• încotro ochii demult închiși 
• încă văd sclipitori printre nori naufragiul 
• bântuit de chinul nervului rebel “Apoi ca un virtuos ce face să vibreze coardele harfei sufletelor noastre, încheie: “prin fereastra ce dă nicăieri nu se distinge 
• decât mâhnire și teamă 
• cenușa secretelor nemărturisite din flăcări… (Magistra serenissima )
• În capitolul 1-Scrisorile (ad literam ) sunt reproduse corespondențele purtate, începând cu anul 1970, cu diferite personae, din care răsbate până la noi admosfera sumbră din epoca ceaușistă, când se tremura în case de frig și frică chiar cu cojoacele pe noi. 
• Citind aceste epistole mi-am adus aminte de scrisorile lui Dostoievski care a redactat peste 700 de scrisori. Dar s-au păstrat doar 315. Cărţile se scriu pornind de la cărţi. O spune clar Dostoievski, la vârsta de 24 de ani: „Citesc cu patimă, iar lectura acţionează în chip straniu asupra mea. Un lucru citit cândva îl recitesc şi parcă mă încarc de noi forţe, pătrund în toate, înţeleg de minune şi extrag eu însumi ştiinţa de a crea”. Este ucenic al scriitorilor citiţi, dar mai ales al scriitorilor pe care îi traduc.Hortensia Papadat-Bengescu spunea despre scrisori că sunt:” Un teanc de scrisori e un suflet. „
• În capitolul II,”Revelația “ autorul, având pseudonimul Albert povestește o întâmplare de la spitalul unde era medic. Moment tragic când este scos în stradă de militia comunistă pe când Magistra se afla în vizită la dânsul.Descrierea, amănunțită a acelor momente parcă ar fi un reportaj, cu multă amintire poetică și tristă, sporind autenticitatea biografiei:” ̶La moartea lui Florin, soțul ei oficial și real, i-am strecurat într-o sacoșă cartea mea „Loli”, revelația Magistrei de mai târziu. Ceea ce eu am considerat o gafă, pe parcurs s-a transformat în liantul ulterior al relației noastre. Magistra a considerat cartea mo-mentul mult așteptat al apariției revelatorii în literatura noastră a unei lucrări speciale, având ca subiect, comunismul cotidian ro-mânesc în deplina lui desfășurare. Din ziua aceea, am rămas îm-preună, mai zicea, din când în când, Albert la diferite prilejuri ine-dite. “
• Din capitolul III, intitulat “ Paif“, Mihai Ganea creionează portretul scriitorului Florin Paraschiv care a trait în Focșani, orașul Unirii.Viitorul soț al eroinei acestui roman biografic. 
• În toate celelate capitole autorul cu o sinceritate dezarmantă povestește întâmplări din perioada de tristă amintire, când frica, frigul și minciuna pusese stăpânire pe România:” Prin cancelariile lumii circulă o carte. Poate mai există pe undeva și la noi. „Essai sur le fanatisme contemporain. Des Hom-mes nouveaux de Roumanie aux combattants d’Allah, Editura L’Harmaattan – 2002”. Autorul, Michel Dion. un prieten al lui Silviu Brucan și Nicolae Ceaușescu. Impresionat de revolta profesoarei Virginia Paraschiv din Focșani, față de organele superioare de partid și securitate ale ju-dețului, la data de 1 Decembrie 1989, acesta o caută și îi propune un interviu. Va scrie  apoi cartea unde eroina va apărea sub numele de Victoria.“ Din capitolul acesta se desprinde informația că bibliotecarii au fot întotdeauna în atenția securității, o șlehtă de dulăi care îi protejau pe conducătorii comuniști care, erau conștienți, că au ajuns la putere prin crimă minciună și tancurile rusești. Curajul Magistrei este evidențiat prin relatarea intrării în sediul securității pentru a le spune că este nemulțumită de conducerea statului față de copi.Are curajul să strige în sedoiul Comitetului de Partid că școala e la pământ, că copii înghiață în case și nu au ce mânca.
• Capitolul 7, intitulat “ Misiunea“  abordează rolul revistei “Lupta “, publicație pentru diaspora,  unde Magistra devine colaboratoare a acestei reviste din mediul Monicăi Lovinescu.Memorabil este acest capitol, dar și următorul care se constitule într-un evantai de relatări esențiale întâmplate în țara noastră.
• Intrarea în Loja masonică a Magistrei “a dus la completarea efectivului cu ceea ce era mai necesar în lojile obedienței orientului nordic selectat. Magistra a devenit, în scurt timp, em-nența cenușie de care era neapărat nevoie, pentru a se lucra cu folos în continuare și în completare. După studiul simbolurilor gradelor capitulare, a urmat în continuare, relația cu templierii francezi, până la obținerea calității de cavaleri ai templului și con-stituirea prefecturii nordice transilvane. Magistra a tradus textul site-ului oficial, cei tineri au preluat conducerea Ordinului, atât în plan național cât și internațional. Astfel s-a creat cadrul de lucru pe un plan, mai puțin obișnuit, al inițierii și perfecției spirituale în interiorul Ordinului Templier”.
• Laudabilă este metoda autorului când înainte de continuarea firului roșu al romanului intervine cu diferite inserții din literature universal și istorie pentru a da o mai mare importanță momentului următor, comparând textele traduse anterior cu textile traduse de latinista Virginia Paraschiv. “Elegia lui Milton. Ad Carolum Diodatum Despre scrierile lui Milton se știe că acesta a scris și în limba latină. Poeme ale acestui poet orb, trăitor londonez, scrise în limba latină au fost traduse în limba română. Prima și singura traducă-toare ale unora dintre acestea, a fost Magistra”.Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Günter Grass, care spunea “Traducerea este cea care transformă totul pentru a nu schimba nimic.“sau “ Poate ca misiunea traducătorului este mai subtilă, mai civilizată decat cea a scriitorului: e evident că traducătorul vine după scriitor. Traducerea este o etapă mai avansată”, spunea Jorge Luis Borges. 
• Interesante, pentru cunoașterea unor adevăruri din perioada de tristă amintire este momentul când Magistra organizea spectacole de teatru cu elevii, având selecții din piese a unor texte subversive. În sală fiind toată “floarea ce-a vestită” a organelor de Partid și de Stat..
• Ultimile două capitole ale romanului biografic se referă la procesele literare otganizate de Virginia Paraschiv, Mohai Ganea împreună cu “ un grup de inițiativă format din unii membri ai Asociației Scriitorilor Români din America de Nord, au promovat ideea con-stituirii unei entități juridice sub genericul: Tribunalul Internațio-nal Literar de la Quebec, unde să se aducă în discuție, spre jude-care și condamnare, ororile comunismului românesc, de împru-mut sovietic și cele care au urmat, apoi, sub umbrela neocomu-nismului postdecembrist, 1989. 
• Odată constituit, în anul 2020, Tribunalul Internațional Li-terar de la Quebec și-a propus, ca primă speță, spre judecare, cazul Mihail Sadoveanu. Dezbaterile s-au desfășurat în plină pandemie sub forma on-line, ZOOM. 
• Infrastructura și baza de date a proaspetei entități juridico-li-terare a fost asigurată de către membrii grupului de inițiativă co-ordonat de Alexandru Cetățeanu, președinte și prim magistrat al tribunalului. Respectându-se principiile fundamentale ale demo-crației, eticii și deontologiei profesiei, au fost aleși judecătorii, ex-perții magistrații, procurorii, secretarii, grefierii și restul corpului tehnic al tribunalului, stabilindu-se și sediul social al acestuia în  
• Canada, la Quebec, Montreal”.
• Canada, la Quebec, Montreal. S-a dat curs propunerii președinte-lui de a începe seria de procese ale comunismului și neocomunis-mului din România cu Dosarul numărul unu, dosarul lui Mihail Sadoveanu”.
• Cartea se încheie cu venirea autorului și a Doamnei Profesoare Virginia Paraschiv la Cluj, pentru a participa la cenaclulu Ligii Scriitorilor.
• După ce am terminat de citit acest roman despre o mare profesoară care și-a dedicat întreaga viață educației copiilor și tinerilor, în numele Dreptății și Adevărului, pot spune cu mâna pe suflet că atât autorul acestui roman biografic, cât și personajul principal Virginia Paraschiv merită mult mai mult.Mă bucur că există acest “monument”de carte, dacă nu suntem în stare să cioplim unul din marmură în Piața Mare a Orașului Unirii.
• Însă mă mulțumesc cu aforismul lui Goethe, care a spus: “ Cel mai frumos monument al omului este omul”.

Al.Florin Țene